202016Dec

Interviu cu domnul dr. Dan Negoescu, medic primar neurochirurgie

negoiescu

Există o întreagă ştiinţă medicală în spatele deciziei de a prescrie un simplu curent.

Care este abordarea corectă a afecţiunilor coloanei? Doar recuperare pre şi post-operatorie sau şi prevenţie?

– Afecţiunile coloanei care provoacă uzură şi degenerare trebuie abordate preventiv. Vorbim despre o medicină a omului sănătos, nu trebuie să ne concentrăm doar pe tratamentul bolnavului înainte şi după operaţie. Civilizat este să ne prezentăm la medic pentru un consult periodic preventiv şi să avem grijă de sănătatea noastră nu doar atunci când avem deja o boală diagnosticată care ne provoacă durere şi suferinţă. Mulţi oameni cred că dacă merg la săli de sport unde trag intensiv de fiare au grijă de sănătatea lor, dar în fapt, lipsiţi de supravegherea unor specialişti care să le croiască un program de sport pe măsura organismului lor, ajung la medic distruşi de propriul efort fizic dezordonat şi excesiv. Preferabilă este abordarea din lumea orientală, în care chinezii fac zilnic sport de masă, gimnastică de întreţinere şi mişcare în mod organizat, în parcuri, din fragedă pruncie până la vârste înaintate. În Occident se exagerează în sensul invers datorită unei adresabilităţi prea mari la clinicile de wellness şi recuperare care determină tratarea îndelungată a unei boli grave doar cu măsuri conservative pentru a evita cu orice preţ operaţia chirurgicală şi amânarea nepermis de mult a prezentării pacientului la un specialist în neurochirurgie. Trebuie să înţelegem că operaţia e bună atunci când e indicată.

Din perspectiva dumneavoastră, când se recomandă operaţia şi când este suficientă recuperarea medicală şi tratamentul conservativ?

– Prin recuperare urmărim funcţionalitatea normală a vieţii de zi cu zi. Dacă un pacient are un diagnostic degenerativ al coloanei de tipul discopatiei vertebrale – fără a fi rezultatul unui accident (traumatism) – apelăm doar la programe de recuperare medicală sau tratamente conservative în condiţiile în care nu există deja deficite neurologice instalate. Atât recuperarea, cât şi operaţia presupun aducerea pacientului la un anumit prag de normalitate, adică ameliorarea stării sale de sănătate, nu vindecarea completă, aceasta fiind posibilă doar prin abordarea preventivă şi activitatea fizică constantă încă din copilărie. Prin această abordare putem amâna operaţia sau putem conserva starea în care ne aflăm la începutul tratamentului de recuperare medicală. De aceea, este greşit să vorbim doar despre recuperare după operaţie, este corect să ne referim la recuperarea unei stări de bine anterioare. De asemenea, un pacient sedentar, cu o patologie degenerativă este recomandat să facă un program de exerciţii şi recuperare medicală înainte de operaţia planificată pentru că va suporta mai bine operaţia dacă va intra în ea cu musculatura tonifiată şi, de asemenea, va avea parte şi de o recuperare post-operatorie mai uşoară. Operaţiile sunt recomandate şi pentru pacienţii care nu au indicaţii de urgenţă sau un risc iminent, în cazul în care aceştia experimentează pareze uşoare, senzaţii de amorţeală sau sensibilitate redusă a terminaţiilor datorate faptului că nervii sau măduva le sunt apăsaţi sau agresaţi de boala degenerativă a sistemului osos. Atunci când şansele de recuperare post-operatorie sunt bune, nu consider că este corect ca pacienţii să aştepte să dispară de la sine o pareză sau o senzaţie de amorţeală a membrelor. Acest lucru nu se va întâmpla decât rar şi temporar. Operaţia în sine nu vindecă o patologie degenerativă, dar ameliorează starea pacientului şi pune în siguranţă structurile sale nervoase. După orice operaţie a coloanei, apare un dezechilibru al spatelui suficient de mare încât să impună recuperarea post-operatorie şi întreţinerea organismului pe toată durata vieţii prin schimbarea modului de viaţă şi prin exerciţii. Dacă pacientul nu face corect şi constant întreţinerea aparatului locomotor, problema, patologia iniţială reapare automat mai devreme sau mai târziu.

De ce credeţi că nu au grijă românii mai mult de sănătatea lor înainte de a ajunge la operaţie? 

– Din comoditate, pretextând lipsa de timp sau alte priorităţi profesionale sau pur şi simplu pentru că nu realizează importanţa sănătăţii decât după ce se confruntă cu o problemă neplăcută. După operaţie se schimbă întotdeauna ordinea priorităţilor. Suferinţa le aduce în prim planul preocupărilor necesitatea întreţinerii fizice.

Ce se întâmplă în cazul leziunilor de creier sau al deficitelor neurologice severe?

– În acest caz, suntem nevoiţi să recuperăm un deficit neurologic gata instalat, un segment de corp în suferinţă datorită parezelor. Pentru a combate complicaţiile paraliziei, în toate aceste cazuri pacientul face automat recuperare post-operatorie, pentru că după operaţie apar complicaţii ale paraliziei. Cei ce se confruntă cu deficite neurologice severe, care îi imobilizează la pat pentru perioade lungi de timp pot preveni, prin recuperare medicală şi exerciţii de gimnastică, diverse complicaţii ale paraliziilor, cum ar fi tulburările trofice, anchilozele, redorile (anchilozele dureroase), durerile, escarele şi leziunile trofice tegumentare. Pentru aceşti pacienţi, orice mişcare a unei încheieturi este extrem de dureroasă, iar recuperarea medicală ajută la stimularea, regenerarea şi refacerea neurologică.

Ce urmăriţi atunci când alegeţi o clinică de recuperare medicală pe care să o recomandaţi pacienţilor dumneavoastră? Care sunt argumentele pentru care Socrates Clinic se ridică la standardele dumneavoastră de specialist în neurochirurgie? 

– În primul rând, mă interesează echipa din spatele clinicii, să fie o structură clară, bine organizată şi condusă de un medic de recuperare, medicină fizică şi balneologie. În componenţa echipei ideale trebuie să existe un echilibru optim între kinetoterapeuţi, fiziokinetoterapeuţi, asistenţi de recuperare şi maseuri. Pacienţii trebuie să aibă acces sub acelaşi acoperiş la diverse proceduri fizicale de electroterapie actuale şi la tehnici de kinetoterapie efectuate în sală. De un mare folos este mişcarea în apă, exerciţiile de hidroterapie efectuate în bazin. Există o întreagă ştiinţă medicală în spatele deciziei de a prescrie un simplu curent, dar cu o anumită intensitate şi frecvenţă, dintr-o diversitate de posibilităţi tehnice oferite de aparatură. Folosirea haotică, direct de către pacienţi, a unor aparate de electroterapie comercializate pentru utilizare la domiciliu nu ajută la nimic, la fel cum nu denotă profesionalism un terapeut care doar adaptează intensitatea curentului la suportabilitatea pacientului. Socrates Clinic bifează cu brio toate criteriile amintite pe care le aşteaptă un neurochirurg de la o clinică profesionistă. Mai lipseşte doar o componentă de spitalizare cu cazare pe termen lung pentru recuperarea bolnavilor acuţi şi a cazurilor grave, cu deficit neurologic sever. De exemplu, după un accident vascular cerebral, gradul de independenţă al unui pacient este limitat, sunt bolnavi nedeplasabili sau netransportabili care necesită spitalizarea îndelungată într-o clinică de specialitate de stat sau privată.

Ce trebuie să reţină un pacient din perspectivă şanselor sale de recuperare medicală?

– În cazul unei patologii degenerative minore, o hernie de disc descoperită din timp, pacientul care face mişcare şi sport în mod constant şi corect, sub supraveghere medicală de specialitate, poate scăpa complet de riscul unei intervenţii chirurgicale. Cu ajutorul recuperării şi medicinei fizice poate fi amânată de asemenea o operaţie ori de câte ori intervenţia chirurgicală aduce neajunsuri, nu doar beneficii terapeutice. De obicei, aceste neajunsuri sunt de natură definitivă, pe toată durata de viaţă a pacientului. De exemplu, în cazul unei stenoze, modificarea de poziţie prin fixarea coloanei pe o distanţă lungă reduce definitiv mobilitatea şi flexibilitatea pacientului. De aceea, intervenţia poate fi amânată cât mai mult posibil prin echilibrarea stării pacientului cu ajutorul unui tratament conservator care ajută la scăderea durerilor şi reducerea disconfortului resimţit de acesta. Însă, în cazul în care avem de a face cu un deficit neurologic instalat, merită asumat orice risc de complicaţie asociată intervenţiei chirurgicale, trebuie renunţat chiar şi la mobilitate şi flexibilitate pentru a evita paralizarea. Post-operator, dincolo de tratamentul de recuperare de 10-14 zile ce intervine la scurt timp după operaţie, pentru a evita deteriorarea, dezechilibrarea şi degradarea ulterioară a stării de sănătate, este necesar un program de întreţinere pe termen lung, la domiciliul pacientului, iar acesta trebuie să aplice singur exerciţiile de gimnastică medicală învăţate de la kinetoterapeuţi la centrul de recuperare medicală. Dacă toţi pacienţii sunt cooperanţi în recuperarea post-traumatică şi post-operatorie imediată, diferenţa dintre ei este dată de abordarea pe termen lung a întreţinerii stării organismului. Consider că aceşti pacienţi trebuie urmăriţi şi evaluaţi lunar de medicul de recuperare medicală pentru a vedea dacă efectuează corect exerciţiile recomandate şi dacă evoluţia lor medicală este pe măsura aşteptărilor. Suplimentar, la şase luni maximum, trebuie reluate procedurile de electroterapie. Deci, gimnastica de întreţinere a aparatului locomotor şi contactul cu clinica de recuperare medicală aleasă de pacient şi de medicul specialist nu trebuie întrerupt niciodată de pacientul ce a fost supus unei operaţii pe coloană, la fel ca la bolnavii de diabet ce revin periodic la control.