Fractura deschisă este o urgență medicală severă care necesită intervenție rapidă și tratament complex. În acest articol vei afla ce înseamnă o fractură deschisă, care sunt metodele corecte de diagnosticare, clasificările medicale folosite, etapele intervenției chirurgicale și tratamentul medicamentos. De asemenea, vei descoperi importanța recuperării medicale în procesul de vindecare și ce complicații pot apărea dacă afecțiunea nu este tratată corespunzător.
Fractura deschisă este o urgență chirurgicală
Fractura deschisă este o urgență chirurgicală! De obicei se asociază cu alte fracturi sau leziuni localizate la alte nivele (cap, torace, abdomen) – politraumatism – caz în care este nevoie de o colaborare interdisciplinară într-un centru de traumatologie cu dotare adecvată și personal cu experiență.
Definiție
Fractura deschisă este o fractură specială în care țesuturile moi și mai ales pielea suferă leziuni în dreptul sau în apropierea focarului de fractură realizând o comunicare directă între focarul de fractură și mediul exterior. Prognosticul fracturilor deschise depinde de gradul de contaminare și de gradul devitalizării părților moi (periost, mușchi, tendoane, piele). Diagnosticarea incorectă și lipsa unui tratament adecvat pot avea urmări foarte grave: osteomielită sau pseudartroză (lipsa consolidării osului) pe infecție.
Scopurile tratamentului fracturii deschise
- Consolidarea fracturii
- Prevenirea infecției
- Păstrarea integrității vasculo-nervoase
- Vindecarea leziunilor de părți moi
Primul ajutor
Constă în aplicarea unui bandaj steril la nivelul leziunii chiar la locul accidentului, urmată de imobilizarea membrului afectat într-o atelă gipsată sau improvizată – toate în vederea unui tratament mai amplu în cadrul unui spital. Transportul pacientului trebuie efectuat cu o deosebită grijă deoarece există un risc crescut de infecție, iar fractura se poate complica cu leziuni ale țesuturilor nobile (nervi, artere, vene). La spital, pacientul trebuie examinat de către medicul ortoped.
Metode de investigație
Acestea diferă în funcție de starea pacientului, de leziunile asociate, de energia cinetică și mecanismul de acțiune al forței care a produs fractura, cât și de sediul anatomic al fracturii. Examinarea pacientului și anamneza riguroasă sunt esențiale. Verificarea pulsului arterial distal și a statusului neurologic corelat cu examenul radiologic în 2 incidențe (anteroposterior și profil), cu includerea articulațiilor supra- și subiacent, sunt obligatorii. În cazurile grave se efectuează CT, ecografie Doppler și arteriografie.
Clasificarea fracturilor deschise (Gustilo-Anderson)
- Tip I: plagă curată punctiformă <1 cm
- Tip II: plagă >1 cm, fără lambouri sau strivire
- Tip IIIA: lambouri, strivire dar osul acoperit
- Tip IIIB: lambouri, strivire + deperiostare extinsă
- Tip IIIC: leziune de ax vascular major
Protocolul preoperator
Evaluarea corectă a pacientului politraumatizat se face conform protocolului ATLS (Advanced Trauma Life Support). Apoi se toaletează fractura cu ser fiziologic, se reduce fractura, se aplică pansament steril și se imobilizează membrul. Se administrează antibiotic și se obține consimțământul pentru operație.
Principii de tratament
Tratamentul presupune:
- Irigare cu 6-9l ser fiziologic
- Toaletă chirurgicală și debridare
- Stabilizarea fracturii: fixare internă (tip I-II), fixator extern (tip III)
Tratamentul medicamentos
- Antibioterapie: cefalosporine gen I, ± aminoglicozide, penicilină, vancomicină
- Antialgice și antiinflamatoare (AINS)
- Anticoagulante (heparină de greutate moleculară mică)
- Antitetanos în primele ore de la spitalizare
Recuperarea medicală
Unul dintre cei mai importanți parametri în tratamentul acestei afecțiuni este reprezentat de recuperarea medicală. Pacientul trebuie să urmeze programe complexe de fizio- și kinetoterapie, sub îndrumarea unei echipe medicale supraspecializate. Dr. Andrei Ioan Bogdan recomandă clinica Centrokinetic, un centru de referință în recuperarea medicală a pacienților. Toată activitatea medicală este supravegheată la Centrokinetic de echipa dlui doctor, formată din medici ortopezi, de recuperare, fiziokinetoterapeuți și maseuri ultraspecializați.
Evoluție și complicații
Evoluția este strâns corelată cu tipul de fractură deschisă. Tipurile I și II au o evoluție mai bună, dar în cazul tipurilor III există riscuri crescute de infecții, pseudartroză, osteomielită cronică și chiar necesitatea amputării (în tipul IIIC cu leziuni vasculare majore).
