Fractura de claviculă: cauze, simptome și tratamente
În acest articol vei descoperi ce este clavicula, cum apare fractura acesteia, care sunt cele mai frecvente simptome, metodele de diagnostic și tratamentele disponibile — atât ortopedice cât și chirurgicale — precum și importanța recuperării medicale în vindecare.
Clavicula
Clavicula: Este un os pereche în formă de S italic, culcat, cu un vârf situat medial și un vârf situat lateral. Treimea medială vine în contact cu sternul, treimea laterală este în contact cu acromionul scapulei. Este primul os care se osifică (a V-a săptămână în viața intrauterină). Clavicula funcționează ca un suport ce conectează centura scapulară de scheletul axial. Ea contribuie semnificativ la forța și stabilitatea brațului și a umărului.
Mecanism de producere, Incidență, Date epidemiologice
Fractura de claviculă este una din cele mai comune fracturi întâlnite în practica ortopedică. Cel mai frecvent, ea rezultă prin cădere directă laterală sau în urma unei lovituri directe asupra umărului (85%). Cauzele cele mai frecvente până la vârsta de 30 ani sunt accidentele rutiere și cele sportive (căderea de pe bicicletă). În studiile epidemiologice, fractura de claviculă reprezintă până la 5% din toate fracturile și până la 44% din fracturile centurii scapulare. Incidența a fost estimată a fi între 29–64 cazuri/100.000 locuitori/anual. Aceasta este caracterizată și printr-o distribuție pe două vârste cu vârfuri sub 40 de ani și peste 70 de ani. Fractura treimii mijlocii a claviculei este cea mai frecvent întâlnită fractură de claviculă (69–81%). 48–73% dintre aceste fracturi sunt fracturi cu deplasare. A II-a ca și frecvență este fractura laterală sau a treimii distale a claviculei, numărând 16–30% din totalul fracturilor de claviculă, iar dintre acestea, 10–52% sunt fracturi cu deplasare. Mai puțin de 3% sunt fracturi mediale sau de treime proximală a claviculei.
Simptome
Durere acută bruscă, apărută după lovire directă pe claviculă sau umăr, imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii, senzația de frecătură la încercarea de a ridica membrul afectat. Uneori umărul pare detașat și, dacă este prezentă o deformare, aceasta are aspect de umflătură de-a lungul claviculei. O fractură de claviculă nu este gravă de obicei, în cazuri rare însă poate perfora un plămân sau secționa nervi sau vase. Aceste modificări pot face membrul superior palid sau rece, amorțit sau cu furnicături.
Diagnostic
Istoricul (traumatism, cădere, durere…) și examenul obiectiv (aria afectată, zona tumefiată, sensibilitatea la palpare, disconfort, deformarea anatomică a zonei, examinarea neurovasculară, unghiurile mișcării umărului și a altor articulații, forța musculară în membrul afectat). Diagnosticul de certitudine se pune pe baza a două incidențe radiologice. Tomografia computerizată este extrem de rar necesară.
Tratament
Majoritatea fracturilor de claviculă sunt tratate cu succes ortopedic (conservator): bandaj Dessault (pentru treimea medială, treimea laterală și treimea medie, fără deplasare, 14–21 zile), bandaj în 8 Watson-Jones (4 săptămâni) sau imobilizare în inele Delbet. Chiar dacă fractura nu consolidează, sau consolidează într-o poziție vicioasă, sau dacă apare un calus vicios, rezultatele funcționale sunt foarte bune.
Tratamentul chirurgical are indicație în fracturile instabile cu deplasare a capătului lateral, fracturile deschise, fracturile cu traumatisme vasculare asociate, fracturi costale de aceeași parte, umăr în poziție vicioasă, politraumatisme, fracturi bilaterale, fracturi cu deplasare mai mare de 2 cm. Indicația chirurgicală este de reducere deschisă și fixare internă folosind plăcuțe speciale și șuruburi (placă specială de claviculă în S italic, placă cu cârlig Dreithaller, broșe K, tijă centromedulară…).
Recuperare medicală
Postoperator, membrul este imobilizat într-un bandaj Dessault pentru 7 zile, ulterior într-o eșarfă până la 21 de zile. Pacientul este îndrumat să înceapă progresiv kinetoterapia din a 14-a zi postoperator. Unul dintre cei mai importanți parametri în tratamentul acestei afecțiuni, după aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicală.
