Picior plat valg (platfus): diagnostic și tratament
Acest articol oferă o privire detaliată asupra piciorului plat valg (platfus), o deformare frecventă a piciorului. Vei afla ce este, cum se clasifică, ce simptome poate produce, cum se pune diagnosticul și care sunt opțiunile de tratament, atât conservatoare cât și chirurgicale.
Definiție și mecanism
Termenul de picior plat valg (platfus) este utilizat pentru a descrie o deformație a piciorului și gleznei, clinic ușor de recunoscut, care constă în scăderea înălțimii arcului longitudinal medial. Nu există însă o definiție clinică sau radiologică, unanim acceptată, a înălțimii medii, a valorilor considerate normale ale arcului longitudinal medial al piciorului.
Înălțimea arcului longitudinal medial este determinată de forma oaselor și de rezistența structurilor ligamentare. Musculatura intervine numai pentru echilibru, pentru că s-a demonstrat că musculatura gambei este inactivă în timpul ortostatismului (a sta în picioare).
Piciorul plat valg / platfusul prezintă în momentul încărcării modificarea raporturilor osoase normale la nivelul gleznei, astfel calcaneul este rotat extern și flectat dorsal în raport cu talusul, astfel apare o mișcare de pronație, de valgus a piciorului. Aceste modificări ale relațiilor interosoase creează o prăbușire a arcului longitudinal medial.
Clasificarea piciorului plat valg
Pe baza aplatizării arcului longitudinal medial în încărcare, dar mai ales a mobilității articulațiilor și a tendoanelor, există 3 tipuri de picior plat valg (platfus):
- Piciorul plat flexibil: mobilitate și amplitudine bună a mișcărilor. Această deformație se poate remite până la vârsta de 12 ani, după această vârstă devenind ireversibilă. Incidența acestei deformații este de 96% la copii mai mici de 4 ani, 29% între 10 și 20 de ani, și numai 6% între 50 și 60 de ani.
- Piciorul plat cu scurtarea tendonului achilean: reprezintă 20% din toate cazurile și prezintă tulburări de mobilitate, de mers.
- Piciorul plat rigid: diminuarea sau dispariția mobilității. Tulburările de mobilitate, de mers sunt grave.
Simptomatologie
Când nu este în sprijin, piciorul apare normal, fără prezența niciunei diformități fixe și cu păstrarea arcului longitudinal medial. În sprijin, arcul longitudinal medial se prăbușește, apărând piciorul plat valg (platfusul). Această diformitate poate fi corectată parțial prin plasarea unei talonete în partea medială a piciorului.
Diagnostic clinic și imagistic
Pentru a obține un diagnostic corect trebuie efectuată o plantogramă, care va compara modul ideal de încărcare cu modul în care se sprijină pacientul. Plantograma reprezintă o examinare foarte simplă, în care copilul sau adultul este urcat cu picioarele pe un aparat special care colorează pe o machetă zona de sprijin a piciorului. Ulterior se compară desenul obținut cu modul ideal de a călca.
Examen radiologic
Este nevoie de 2 radiografii:
- Profil: se observă orizontalizarea calcaneului, prin scăderea unghiului dintre tangența inferioară a osului și orizontală (normal 20–30°), iar unghiul talo-calcanean crește (normal 35–40°).
- Se urmărește dacă axa talusului se prelungește cu axa primului metatarsian. Dacă între cele 2 axe există un unghi mai mic de 15°, avem un picior plat flexibil moderat; dacă unghiul este mai mare de 15°, avem un picior plat flexibil sever.
- Antepicior: se măsoară unghiul format de axa astragalului și tangența la fața distală a navicularului (normal mai mic de 60°).
Evoluție
Ar trebui să găsim răspunsul la următoarea întrebare: piciorul plat valg va influența viața copilului, adolescentului și mai târziu adultului?
Copiii sunt, în general, asimptomatici, mai ales pentru că au un picior plat valg flexibil și tolerează foarte bine această diformitate. Dar s-a demonstrat prin numeroase studii că în timp, fără a putea estima exact când, apar modificări la toate articulațiile membrului inferior și la nivelul coloanei vertebrale, moment în care afecțiunea devine simptomatică. Uneori repercusiunile sunt foarte grave. Aceste modificări ale membrului inferior determină apariția durerilor articulare, scad performanțele mobilității articulare, reduc nivelul activităților și în timp duc la deteriorarea articulațiilor. De aceea această afecțiune nu trebuie neglijată încă din copilărie.
În general, în adolescență afecțiunea devine simptomatică, apărând dureri la nivelul gleznei în contextul unor activități fizice mai complexe. Munca fizică duce la decompensarea afecțiunii și apariția simptomelor, la fel ca și o activitate sportivă intensă. În toate aceste situații, strategia terapeutică trebuie reevaluată și trebuiesc investigate și celelalte articulații.
Tratament conservator
Evoluția spontană a piciorului plat flexibil al copilului este către creșterea înălțimii arcului longitudinal medial și lipsa, în majoritatea cazurilor, a tulburărilor funcționale sau a durerii. De aceea, în copilărie, concentrarea terapeutică este spre educație:
Kinetoterapia
Kinetoterapia își propune să tonifice musculatura posterioară a gambei (m. triceps sural) și m. flexor lung al halucelui, să decontractureze tendonul achilean și m. scurt peronier, și să lupte contra hipotoniei musculare plantare – destul de greu de realizat și neplăcute pentru un copil.
În copilărie, până la vârsta de 8–10 ani, kinetoterapia joacă un rol important în tratarea acestei afecțiuni.
Încălțămintea ortopedică și ortezele
Sunt controversate, deoarece o radiografie de profil a arătat că susținătoarele plantare nu au demonstrat o corecție efectivă a piciorului în încărcare.
Studiile din China și Italia arată o incidență mai mare a piciorului plat la copiii care au purtat încălțăminte ortopedică comparativ cu cei care nu au purtat. Totuși, unii copii cu picior plat valg au dureri la nivelul piciorului și gambei, legate de activitatea fizică. Durerea este difuză și slab localizată. Utilizarea unor susținătoare plantare duce în aceste cazuri la ușurarea simptomatologiei.
Tratament chirurgical
Dacă tratamentul ortopedic nu poate influența evoluția piciorului plat flexibil și copilul, adolescentul are dureri, se indică tratamentul chirurgical.
În trecut, au fost indicate o serie de intervenții chirurgicale precum alungirea tendonului achilean, osteotomii, artrodeze – multe dintre ele abandonate din cauza lipsei de eficiență pe termen lung.
În prezent, cel mai performant tratament pentru piciorul plat este chirurgical și constă în blocarea mișcării de hiperpronație a piciorului, de valgizare și prăbușire a arcului longitudinal medial cu ajutorul unui implant special, introdus la nivelul articulației talo-calcaneene, în sinus tarsi.
Este o intervenție simplă (incizie 1 cm, riscuri minime), se efectuează sub control radiologic, iar rezultatele sunt remarcabile. Acest implant corectează complet deformația gleznei și oferă pacienților o viață normală, fără durere.
Inventatorul acestui implant este dr. Michael E. Graham (SUA). Au fost implantate peste 30.000 de astfel de dispozitive la pacienți cu vârste între 3 și 94 ani. Rata de eșec este de doar 6%, iar în caz de explantare, corecția se menține parțial.
Indicații pentru corecția chirurgicală
- Glezna este dureroasă la cele mai mici activități fizice, dar și în activități mai complexe
- Copii sau adolescenți care doresc să facă sport de performanță
- Persoane care vor să urmeze școli militare, de poliție, pompieri etc.
- Indicație estetică, mai ales la fete în adolescență
- După terminarea creșterii, pentru prevenirea modificărilor axiale și a complicațiilor
Recuperarea medicală
Unul dintre cei mai importanți parametri în tratamentul acestei afecțiuni, după aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicală.
