În acest articol detaliat despre coxartroză, vei descoperi ce este această afecțiune a șoldului, cum debutează, care sunt cauzele și clasificările, cum se manifestă, ce modificări apar în articulație, care sunt cele mai eficiente metode de diagnostic, evoluția bolii și tratamentele disponibile: de la măsuri igienico-dietetice și farmacologice până la proceduri moderne cu celule STEM și protezare chirurgicală.
Definiție
Coxartroza, numită şi artroza coxo-femurală sau artroza șoldului, este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin distrugerea progresivă a cartilajului articular de la nivelul articulației coxo-femurale (șold).
Este o boală cu un debut lent, în medie după vârsta de 50 de ani, cu o evoluție progresivă, ireversibilă, continuă care duce în final la anchiloză (blocarea) articulației șoldului, însoțită de dureri foarte mari.
Adesea este o boală prezentă persoanelor de vârstă a doua și a treia, dar boala nu are neapărat legătură cu vârsta.
Poate să apară și la tineri, în urma unui traumatism foarte puternic la nivelul șoldului: luxație de șold, fractură de cap femural, sau poate să apară secundar în contextul altor afecțiuni tratate incorect sau neglijate: luxație congenitală de șold, epifizioliză.
Incidență
Artroza, în general, este una dintre cele mai frecvente boli și este cea mai frecventă afecțiune ortopedică, reprezentând eminamente o uzură a articulației șoldului care depinde de vârsta pacientului, greutate, gradul de activitate din timpul vieții (sport, muncă), istoria traumatismelor suferite la nivelul șoldului sau membrului inferior respectiv, prezența unor afecțiuni congenitale sau colaterale.
În țările civilizate este considerată o problemă națională și i se acordă atenție sporită și fonduri importante pentru a fi tratată.
Apare mai frecvent la persoane de peste 50 – 60 de ani și în special la femei, ele fiind predispuse la diverse forme de displazie congenitală de șold.
Poate apărea și la tineri sau copii cu diferite forme de malformații congenitale ale articulației coxo-femurale sau după administrare îndelungată de corticoizi când apare osteonecroza.
Trebuie făcută diferența între momentul în care boala debutează și momentul în care pacientul percepe simptomele.
Traumatismele pot determina apariția coxartrozei la orice vârstă.
Formele primare apar și se manifestă după 60 de ani, formele secundare apar și se manifestă între 40 și 60 ani.
Cauze
S-au descris două forme de coxartroză:
a) Forma traumatică
Coxartroza este o afecțiune frecventă care afectează articulația șoldului, provocând dureri și reducerea mobilității. Acest articol detaliază cauzele, clasificarea, simptomele, evoluția și opțiunile de tratament, inclusiv terapiile moderne regenerative.
Definiţie
Coxartroza, numită şi artroza coxo-femurală sau artroza șoldului, este o afecțiune cronică ce se caracterizează prin distrugerea progresivă a cartilajului articular de la nivelul coxo-femural (șold).
Este o boală cu un debut lent, în medie după vârsta de 50 de ani, cu o evoluție progresivă, ireversibilă, continuă care duce în final la anchiloză (blocarea) articulației șoldului, însoțită de dureri foarte mari.
Adesea este o boală prezentă persoanelor de vârsta a doua și a treia, dar boala nu are neapărat legătură cu vârsta.
Poate să apară și la tineri, în urma unui traumatism foarte puternic la nivelul șoldului: luxație de șold, fractură de cap femural, sau poate să apară secundar în contextul altor afecțiuni tratate incorect sau neglijate: luxație congenitală de șold, epifizioliză.
Incidență
Artroza, în general, este una dintre cele mai frecvente boli și este cea mai frecventă afecțiune ortopedică, reprezentând eminamente o uzură a articulației șoldului care depinde de vârsta pacientului, greutate, gradul de activitate din timpul vieții (sport, muncă), istoria traumatismelor suferite la nivelul șoldului sau membrului inferior respectiv, prezența unor afecțiuni congenitale sau colaterale.
În țările civilizate este considerată o problemă națională și i se acordă atenție sporită și fonduri importante pentru a fi tratată. Apare mai frecvent la persoane de peste 50 – 60 de ani și în special la femei, ele fiind predispuse la diverse forme de displazie congenitală de șold (modificări ale raporturilor normale dintre oase, modificări de formă a articulației șoldului).
Poate apărea și la tineri sau copii cu diferite forme de malformații congenitale ale articulației coxo-femurale sau după administrare îndelungată de corticoizi când apare osteonecroză, distrugerea progresivă a capului femural care determină apariția, în timp scurt, a artrozei.
Trebuie făcută diferența între momentul în care boala debutează și momentul în care pacientul percepe simptomele, fiind două etape complet diferite.
Traumatismele: accidentele rutiere sau căderile de la înălțime care determină fracturi ale oaselor bazinului (de col femural, fracturi de cotil, de masiv trohanterian, cap femural sau luxații de șold), pot determina apariția coxartrozei la orice vârstă.
Formele primare apar și se manifestă după 60 de ani, în schimb formele secundare apar și se manifestă în general mai precoce (între 40 și 60 ani).
Cauze
S-au descris două forme de coxartroză:
a) Forma traumatică
Apare secundar, cel mai frecvent, unui traumatism major, accident rutier sau cădere de la înălțime: fractură de col femural, de cap femural, de cotil, luxație de șold și mai rar prin acțiunea repetată a unor microtraumatisme, în condițiile unor anomalii congenitale preexistente – luxații sau subluxații congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga. Tulburările de statică ale bazinului determinate de scoliozele toraco-lombare, inegalitatea membrelor pelvine au și ele un rol foarte important în declanșarea coxartrozei.
Coxartrozele mai pot apărea, ceva mai rar, și datorită unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap femural (NACF), care probabil printr-o modificare a presiunii vasculare la acest nivel determină apariția unor zone de infarctizare la nivelul capului femural, zone separate și eliminate de către organism în cavitatea articulară, proces care în final duce la pierderea formelor anatomice ale suprafețelor articulare și astfel apare coxartroza.
O altă cauză ar fi factorii inflamatori, cu localizare la nivelul articulației șoldului (ex: coxite – coxalgie, care în final determină constituirea procesului artrozic).
b) Forma senilă
Caracteristică tuturor persoanelor, direct proporțională cu speranța de viață, datorită îmbătrânirii fiziologice, normale, a articulației, dar la care întâlnim și alți factori, mai frecvent metabolici (diabetul, obezitate) sau profesionali (ortostatism prelungit, sportul, munca fizică grea). Obezitatea este cel mai mare dușman al articulațiilor membrelor inferioare, creșterea în greutate nefiind direct proporțională cu creșterea forțelor articulare. Este unul dintre cei mai importanți factori determinanți și agravanti ai bolii, și totodată împiedică medicul ortoped să realizeze tratamentul chirurgical, de cele mai multe ori artroplastia șoldului fiind imposibilă în aceste condiții.
În general există multe cauze care determină apariția coxartrozei, iar în momentul prezentării pacientului la medic, de cele mai multe ori într-un stadiu avansat, este foarte greu de stabilit cauza, lucru care în acest moment oricum nu mai are nicio importanță.
Clasificare
1. Coxartroze primitive: idiopatice – fără o cauză evidentă.
2. Coxartroze secundare: cu alterarea mecanicii articulare (modificări congenitale, modificări dobândite ale articulației șoldului), fără alterarea mecanicii articulare (coxite infecțioase, coxite reumatismale, sinovite).
Anatomie patologică
Coxartroza se caracterizează în principal prin leziuni ale cartilajului articular (distrofie, eroziune), pierderea formei, a conturului suprafețelor articulare prin turtirea sau aplatizarea capului femural, modificări de structură osoasă la nivelul capului femural și cavității cotiloide (osteofitoză, osteoscleroză).
Se asociază cu remanieri osoase cu depuneri anormale de țesut osos la periferia suprafețelor articulare (osteofite) și fibrozarea (îngroșarea) capsulei articulare, cu scăderea cantitativă a lichidului sinovial (lichid prezent în mod normal la nivelul tuturor articulațiilor sinoviale) ceea ce duce la scăderea a lubrefierii articulare, și implicit la un coeficient de frecare mai mare.
În mod normal coeficientul de frecare este 0,01, iar creșterea lui determină o uzură mai mare.
Efectele secundare ale acestor modificări sunt: alterări semnificative ale capului femural și ale cavității acetabulare, distrugerea cartilajului articular, cu impact direct asupra celor două funcții principale ale articulației șoldului: stabilitatea și mobilitatea, însoțite de dureri foarte mari.
Simptome
Coxartroza este o boală cu debut lent, insidios și ireversibil. Durerea este resimțită la început după un moment de repaus, mai ales dimineața când pacientul se dă jos din pat, sau după ce se ridică de la masă, se dă jos din mașină.
Pacientul descrie redoarea matinală (este cel mai important, cel mai frecvent și caracteristic simptom al acestei boli), sau redoarea apărută după un moment de repaus și faptul că această redoare dispare „după încălzirea articulației”.
Cu timpul durerea devine invalidantă. Pacientul trebuie să înțeleagă că simptomele bolii, sau modul în care percepe el boala nu sunt în concordanță cu stadiul bolii.
Sunt pacienți care tolerează foarte bine boala, chiar dacă ea este în stadii foarte avansate, dar există și pacienți care se vaită foarte tare din stadii incipiente.
Toți acești pacienți ar trebui să meargă la medicul ortoped, să se informeze, și să înțeleagă opțiunile terapeutice.
Alte simptome: cracmente (zgomote) la mobilizarea articulației, reducerea mobilității articulare (mai ales la extensie, rotației interne și abducției), poziție vicioasă (flexie, adducție, rotație externă), semnul Patrik (maleolă-genunchi), semnul pantofului Duvernay (încălțare pe la spate cu genunchiul flectat, pacientul neputându-se apleca), diferență de lungime a membrelor, prin scurtarea membrului afectat.
Semne radiologice
Sunt edificatoare pentru coxartroză, fiind investigațiile de elecție, de cele mai multe ori nefiind nevoie de alte investigații (CT, RMN, ecografie).
Radiologic se observă modificări atât la nivelul formei oaselor articulației coxo-femurale, cât și la nivelul structurii osoase.
Coxartroza apare ca un proces de deteriorare articulară care începe la cei doi poli ai articulației – superior și inferior – care sunt și zonele de solicitare maximă – și fundul cotilului.
Se vor observa osteofitoză (calcificări osoase anormale) la periferia articulației sub diverse forme, osteoporoză geodică (chisturi osoase) în zonele portante (de presiune) și osteoscleroză cu îngroșarea conturului suprafeței articulare și subțierea liniei interarticulare.
Evoluţie şi prognostic
Coxartroza, odată instalată, are un caracter lent progresiv și ireversibil, determinând în final, după 15-20 de ani de la debut, anchilozarea articulației șoldului.
Evoluția este lentă, ducând la deformarea bazinului, scurtarea membrului afectat (2-5 cm), inflamații la nivelul coloanei lombare, celeilalte articulații coxo-femurale prin suprasolicitare, articulației genunchiului pe aceeași parte, atitudine vicioasă (membrul este flectat, rotat extern), simptome care duc la invalidarea pacientului prin scăderea perimetrului de mers, imposibilitatea de a se încălța, de a se îmbrăca, de a se spăla, iar în final boala determină imobilizarea individului la pat.
Dintre toate artrozele, coxartroza are caracterul cel mai ireversibil și cel mai invalidant, de unde și prognosticul rezervat.
Pacientul ajunge să fie imobilizat la pat, cu atât mai mult cu cât boala este bilaterală.
Noi sfătuim pacienții să fie receptivi la tratamentele existente în prezent, să fie pozitivi, optimiști și să înțeleagă că există metode de tratament performante care le pot oferi o viață normală, bună, fără dureri, dar cu anumite reguli și restricții.
Tratamentul artrozei
În principiu coxartroza este o boală incurabilă, în sensul că odată declanșată ea are o evoluție lent progresivă indiferent de tratamentele urmate. Totuși există o serie de măsuri care pot ameliora situația:
1. Măsuri igienice și dietetice: scăderea duratei activităților solicitante (ridicarea greutăților, urcatul și coborâtul scărilor, ortostatismul și mersul prelungit, mersul pe teren accidentat), adoptarea unor posturi mai puțin nocive, tratarea tulburărilor vasculare și endocrine, scăderea în greutate, utilizarea unei încălțăminte mai confortabile. Aceste măsuri au un rol foarte important, aducând îmbunătățiri semnificative dacă sunt inițiate în fazele incipiente ale bolii. Unul dintre cei mai importanți parametri este scăderea în greutate, ceea ce ar duce atât la scăderea durerilor, creșterea mobilității și a perimetrului de mers, dar ar ajuta și medicul ortoped în eventualitatea unui tratament chirurgical.
2. Terapia farmacologică (generală și locală în cazul persoanelor slabe cu antiinflamatoare, antialgice, decontracturante musculare): constă în antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare locală fără a masa zona dureroasă, fiind recomandate doar persoanelor normoponderale. În cazul în care simptomatologia persistă, sau dacă durerile se accentuează, se recomandă folosirea periodică a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Tratamentul poate fi completat cu un decontracturant muscular (Mydocalm). Aceste medicamente se administrează asociat, în cure de 7-10 zile, ulterior se ia o pauză 2-3 săptămâni, urmând a fi reluată administrarea lor.
În plus există și suplimente alimentare pe bază de acid hialuronic, care administrate timp îndelungat (3-6 luni), pot ameliora simptomele în stadiile incipiente sau moderate ale bolii. Noi vă recomandăm să folosiți Synotabs, combinație unică de glucozamină (sulfat), condroitin sulfat și un complex de vitamine și minerale. Aceste tablete conțin:
- Glucozamină (sulfat): 500 mg/tb.
- Condroitin sulfat: 175 mg/tb.
- Calciu: 100 mg/tb.
- Vitamina D: 0,85 µg/tb.
- Vitamina C: 33,5 mg/tb.
- Mangan: 1 mg/tb.
• 2×1 tablete filmate/zi (doza zilnică de glucozamină este de 1.000 mg) – minim 3 luni/an
3. Infiltrații intraarticulare cu soluții visco-elastice sterile, corticosteroizi sau PRP. În stadiile inițiale ale bolii, sunt recomandate infiltrațiile cu PRP, adică autotransfuzia cu propriul sânge al pacientului centrifugat, prin care se obțin trombocitele ce conțin factorii naturali de regenerare ai țesuturilor, implicit ai cartilajului articular.
Soluțiile sterile visco-elastice sunt produsele pe bază de acid hialuronic și se injectează direct intraarticular sub control radiologic. Acest tratament constă în 3-5 injecții intraarticulare (1 injecție pe săptămână). Acidul hialuronic este o substanță ce se găsește în mod normal în articulație și are rol lubrefiant. În coxartroză cantitatea de acid hialuronic prezentă în articulație este scăzută, adesea insuficientă pentru a-și exercita rolul. Acest tratament scade coeficientul de frecare la nivelul articulației, scade durerile, îmbunătățește mobilitatea și proprietățile cartilajului articular. Ele se fac direct în articulație, nu dor, procedura fiind extrem de simplă sub control radiologic. În ziua tratamentului pacientul nu are nici o restricție. Noi vă recomandăm ca soluții viscoelastice: Synocrom forte.
În stadiile foarte avansate, pentru a scădea durerile și a crește mobilitatea articulară se efectuează infiltrații cu un corticosteroid de ultimă generație. Procedura este simplă, nedureroasă, iar efectele durează câteva luni, în funcție de particularitatea cazului.
Un pas important în tratamentul stadiilor incipiente sau moderate, sau în leziuni de cartilaj articular gradul IV, dar limitate, este terapia cu celule STEM. Pentru a beneficia sau a iniția acest tratament, pacientul are nevoie de o investigație RMN, pentru a vedea dacă există leziuni asociate sau nu: leziuni de menisc, de ligamente încrucișate, anomalii femuro-patelare, sau radiografii de ax ale membrului afectat pentru a vedea dacă există anomalii ale axului mecanic sau anatomic ale membrului. În situația în care există aceste probleme, ele trebuie rezolvate concomitent sau inițial față de tratamentul regenerativ.
În USA tratamentul se folosește de cca 2 decenii, iar succesul terapiei ne dă speranțe că va deveni cât de curând cel mai important pas în ortopedia modernă, care înseamnă tratamente chirurgicale miniinvazive, terapii regenerative și recuperare rapidă. Tratamentul este simplu, și dr. Andrei Bogdan îl efectuează în decurs de o oră. Constă în recoltarea din mijlocul osului printr-o injecție a măduvei osoase, practic 60 ml de sânge ce conține printre altele și celulele STEM. Ulterior sângele este centrifugat în vederea separării celulelor STEM (6-8 ml), care sunt injectate intraarticular. Beneficiile terapiei apar după 2-4 săptămâni.
4. Programul complex de recuperare balneofizicală și kinetoterapeutică: termoterapie, hidrotermoterapie, hidrokinetoterapie, kinetoterapie, masaj, balneoclimatoterapie, rontgenterapie, acupunctură.
5. Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical:
- intervenții chirurgicale non-protetice (Osteotomiile de reaxare – nu se mai practică în această perioadă);
- intervenții chirurgicale protetice (proteze totale cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteză bipolară sau A. Moore, Thompson, Resurfacing protheses).
Care sunt pașii care trebuie urmați de un pacient cu coxartroză?
1. Pacientul trebuie să se informeze despre boala lui și să înțeleagă că singurul tratament curativ care îi oferă o viață normală este protezarea articulației afectate.
2. Să își aleagă un medic curant care îl poate opera.
3. Să efectueze investigațiile necesare pregătirii intervenției chirurgicale: radiografii/CT/RMN în funcție de particularitatea cazului, urocultură, consult stomatologic, cardiologic în funcție de vârstă, analize de sânge.
4. Să stabilească împreună cu medicul curant tipul de proteză necesar, aceasta fiind diferită de la caz la caz. În general costul protezelor variază între 1000 și 3000 euro, dar există și program național de protezare, prin care protezele sunt oferite gratuit pacienților. Dar ATENȚIE: aceste proteze sunt în general de calitate inferioară și au o durată de viață mai mică, fiind destinate mai mult persoanelor vârstnice!!
5. Să înțeleagă riscurile protezării: infecția intraspitalicească și tromboza venoasă. Aceste două complicații sunt în prezent rare, în marea majoritate a spitalelor și incidența lor depinde de gradul de curățenie din spital și de modul în care se respectă protocoalele de asepsie din sala de operații și de îngrijire ale pacienților. În cadrul spitalului Sanador, din 2009, nu a existat niciun caz de infecție intraspitalicească în cadrul secției de ortopedie, la pacienții operați pentru protezarea articulațiilor.
6. Să înțeleagă că perioada de recuperare este scurtă, și depinde de vârsta pacientului, tipul de intervenție, complianța pacientului, starea generală preoperatorie, greutate, afecțiuni colaterale. În medie durează între 1 și 3 luni.
