În acest articol vei descoperi ce este sindromul piriform, o cauză rară dar dureroasă a sciaticii, cum se manifestă, cum poate fi diagnosticat corect și ce soluții moderne de tratament există, de la exerciții la injecții locale și fizioterapie.
Ce este sindromul piriform
Sindromul Piriform este o afecțiune neuromusculară rară, care constă în comprimarea nervului sciatic de către mușchiul piriform. Mușchiul piriform face parte din mușchii pelvi-pertrohanterieni și este important pentru realizarea mișcărilor care implică partea de jos a corpului, deoarece contribuie la stabilizarea articulației șoldului, la mișcările de extensie cu coapsa în flexie, abducție cu coapsa în flexie și rotație externă ale coapselor.
Acest mușchi permite mersul normal, trecerea greutății corporale de pe un picior pe altul și menținerea echilibrului. De asemenea, este folosit în cadrul activităților sportive care presupun ridicarea și rotirea coapselor, pe scurt – în aproape fiecare mișcare. Nervul sciatic este un nerv lung care trece de-a lungul mușchiului piriform spre partea inferioară a membrului pelvin și se ramifică în regiunea poplitee, asigurând inervația musculaturii și pielii (tegumentelor) membrului inferior. Compresia nervului poate fi cauzată de spasmele mușchiului piriform.
Simptome
Sindromul piriform debutează cu dureri, senzație de furnicături și amorțeală în zona feselor. Durerea poate fi severă și se poate extinde de-a lungul nervului sciatic. Senzația de durere se datorează comprimării nervului sciatic de către mușchiul piriform, când o persoană stă în anumite poziții timp îndelungat (cum ar fi stând pe scaun) sau când aleargă. Durerea poate fi declanșată inclusiv de urcatul scărilor, când se aplică o presiune fermă, directă asupra musculaturii piriform. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri de sciatică nu sunt declanșate de sindromul piriform.
Diagnostic
Nu există niciun test specific pentru depistarea sindromului piriform. În multe dintre cazuri, relevant este istoricul care include leziuni ale zonei în care este localizat mușchiul piriform, acțiuni repetitive energice cum ar fi alergarea pe distanțe lungi sau statul prelungit în poziții fixe. Diagnosticul de sindrom piriform se stabilește pe baza simptomelor prezentate de pacient și în urma examenului fizic, medicul solicitând pacientului să facă diferite mișcări pentru a se observa dacă apar dureri în zona musculaturii piriformis.
Pacientul trebuie așezat în decubit dorsal (pe spate), cu genunchiul flectat la 10–20 de grade, și este rugat să facă rotație externă a coapsei împotriva unei rezistențe aplicate de medic. Dacă apare durere, testul este pozitiv și diagnosticul se confirmă.
În unele cazuri, la examenul fizic se observă contractarea mușchiului piriform. Se recomandă efectuarea unei radiografii sau a RMN-ului, pentru excluderea altor cauze ale compresiei nervului sciatic, cum ar fi o hernie de disc.
Tratament
Dacă durerea este cauzată de poziția în șezut sau de anumite activități se va încerca evitarea acestora. Odihna, gheața și antiinflamatoarele (locale și pe cale orală) pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
Se recomandă un program de exerciții fizice și elongatii pentru a se reduce compresia nervului sciatic. În anumite cazuri ar putea fi recomandate antiinflamatoare, miorelaxante sau injecții cu corticosteroizi sau anestezic, masaje.
Alte terapii care ar putea fi folosite includ ionoforeza, care folosește un curent electric de intensitate scăzută, precum și injectarea de toxină botulinică.
