Acest articol prezintă structura completă a coloanei vertebrale, importanța sa funcțională, tipurile de curburi, mobilitatea specifică fiecărei regiuni și cele mai frecvente afecțiuni care pot apărea.
Structura generală a coloanei vertebrale
Coloana vertebrală este alcătuită din: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale și din 4-5 vertebre coccigiene (ele se sudează, dând naștere la 2 oase: sacrul și coccigele). O reprezentare schematică a vertebrei cuprinde: procesul spinos, lama vertebrală, procesul transversal, pediculul, corpul vertebrei, gaura vertebrală, procesul articular.
Dimensiuni și proporții
În medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bărbat și 63 cm la femeie, reprezentând astfel aproximativ 40% din lungimea totală a corpului. Lățimea maximă a coloanei vertebrale este cea de la baza sacrului unde aceasta măsoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos cât și în sus.
Tipuri de curburi
Coloana vertebrală nu este rectilinie, ci are două feluri de curburi:
- În plan sagital, orientate cu convexitatea înainte și se numesc lordoze sau cu convexitatea înapoi și se numesc cifoze. La coloana vertebrală aceste curburi sunt în număr de patru: curbura cervicală cu o convexitate înainte, curbura toracică cu rotunjirea înapoi, curbura lombară cu rotunjirea înainte și curbura sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi.
- Curburile în plan frontal sunt mai puțin pronunțate. În mod obișnuit se întâlnesc: curbura cervicală (convexitatea la stânga), curbura toracică (convexitatea la dreapta), curbura lombară (convexitatea la stânga).
Conformația exterioară a coloanei vertebrale
Fata anterioară este coloana cilindrică rezultată din suprapunerea corpurilor vertebrelor.
Fata posterioară prezintă pe linia medială procesele spinoase, care formează împreună creasta spinală; de fiecare parte a crestei spinale se găsesc șanțuri profunde numite șanțuri vertebrale; aceste șanțuri adăpostesc mușchi ce acționează asupra coloanei vertebrale.
Fețele laterale includ vârful proceselor transverse, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale și porțiunile laterale ale corpurilor vertebrali.
Canalul vertebral
Canalul vertebral este format prin suprapunerea găurilor vertebrale. El se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului iar în jos se deschide prin hiatul sacrat. Diametrele canalului vertebral variază, ele fiind mai mari în regiunea lombară și cervicală.
Importanța funcțională a coloanei vertebrale
- Protecția măduvei (măduva spinării învelită în meninge);
- Rolul static (ortostatism, rol de susținere a capului, a trunchiului și a membrelor superioare);
- Rol biomecanic (coloana vertebrală este antrenată în mișcări numeroase și ample).
Mobilitatea coloanei vertebrale
Mișcările între vertebre sunt posibile în anumite planuri și axul acestor mișcări trece aproximativ prin centrul discurilor intervertebrale. Pe toată lungimea sa, mișcările de flexie, extensie și flexie laterală sunt posibile.
Afecțiuni ale coloanei vertebrale
- Scolioza – structurală, paralitică, neuropatică, idiopatică;
- Cifoza – o mărire a convexității coloanei toracice;
- Osteocondroza vertebrală (boala Scheuermann);
- Boala Calvé;
- Spondilita anchilozantă;
- Hiperostoza scheletală difuză idiopatică (boala Forestier);
- Cifoza senilă;
- Boala Paget;
- Tuberculoza vertebrală;
- Leziuni metastatice ale coloanei vertebrale;
- Osteoartrita (osteoartroza);
- Artrita reumatoidă;
- Spina bifida;
- Stenoza spinală.
Coloana vertebrală este esențială nu doar pentru susținerea corpului, ci și pentru menținerea echilibrului și a posturii corecte. De asemenea, ea permite mobilitatea trunchiului și protejează măduva spinării, care transmite impulsurile nervoase între creier și restul corpului. O sănătate spinală optimă contribuie la prevenirea durerilor cronice, a disfuncțiilor neurologice și a limitărilor de mișcare. Menținerea unei posturi corecte, practicarea exercițiilor fizice regulate și evitarea solicitărilor excesive sunt factori-cheie în menținerea sănătății coloanei vertebrale pe termen lung.
