Acest articol explică ce este sindromul de plică, de ce poate provoca dureri la genunchi, cum este diagnosticat și ce opțiuni de tratament și recuperare există pentru pacienți. Vei afla informații esențiale despre plica medială, cauzele inflamației, simptomele specifice și pașii de urmat pentru o reabilitare corectă.

Sindromul de plică

Sindromul de plică este o problemă interesantă care apare atunci când o structură anatomică, normală, de la nivelul genunchiului, devine o sursă de durere din cauza unui accident sau din cauza suprasolicitării. Diagnosticul poate fi uneori dificil, dar dacă aceasta este sursa durerii la nivelul genunchiului, atunci ea poate fi ușor tratată.

Acest articol vă ajută să înțelegeți mai bine:

• ceea ce este plica medială
• cum sindromul plicii poate cauza probleme
• ce pot face medicii pentru a trata afecțiunea

Ce este plica medială și ce face?

Plica este un termen folosit pentru a descrie un pliu în capsula articulației genunchiului. Imaginați-vă capsula internă a articulației genunchiului, ca nimic mai mult decât un manșon de țesut. Acest manșon de țesut este format din țesutul sinovial, un material subțire, alunecos care tapetează toată articulația. La fel cum un croitor lasă pliuri suplimentare de material la partea din spate a mânecii unui tricou pentru a permite mișcarea nerestricționată a brațelor, manșonul sinovial de țesut are pliuri de materiale care facilitează o bună mobilitate a articulației.

Patru pliuri de plică sinovială se găsesc în genunchi, dar numai una pare a provoca probleme. Această structură se numește plica medială. Plica medială se atașează la capătul inferior al rotulei și se prelungește în partea medială, pentru a se atașa la condilul femural intern. Cei mai mulți dintre noi (50 – 70 la sută) avem o plica medială, care nu provoacă nicio problemă.

Cum cauzează plica probleme la genunchi?

Plica medială cauzează probleme atunci când este iritată. Acest lucru poate avea loc pe o perioadă lungă de timp, cum ar fi atunci când plica este iritată de anumite exerciții, mișcări repetitive sau statul în genunchi. Activități în care îndoiți și îndreptați genunchiul în mod repetat, cum ar fi alergatul, ciclismul sau urcatul scărilor, pot irita plica medială și provoca sindromul plicii mediale.

Leziunile la plică se pot întâmpla, de asemenea, dintr-o dată, cum ar fi atunci când genunchiul este lovit în zona din jurul plicii mediale. Aceasta se poate întâmpla de la o cădere sau chiar de la apăsarea pe genunchi în timpul unui accident de automobil. Acest prejudiciu la genunchi poate provoca plica, iar țesutul sinovial din jurul plicii se poate umfla și poate deveni dureros. Prejudiciul inițial poate duce la cicatrici și îngroșarea țesutului plicii pe viitor. O plică îngroșată și cu cicatrici este mult mai susceptibilă de a cauza probleme mai târziu.

Cum se simte sindromul de plică?

Simptomul principal cauzat de sindromul plicii este durerea. Poate exista, de asemenea, o senzație de ruptură în interiorul genunchiului, atunci când genunchiul este îndoit. Acest lucru se datorează frecării plicii îngroșate peste marginea rotundă a condilului femural intern. De obicei, plica este sensibilă la atingere. La oamenii slabi, țesutul care formează plica poate fi de fapt simțit ca o bandă fină sub piele. În cazuri rare, în care plica medială este foarte iritată, genunchiul se poate umfla.

Diagnostic

Cum va ști medicul că este vorba despre sindromul de plică?

Diagnosticul începe cu o istorie și un examen clinic. Examenul este folosit pentru a încerca să determine unde este localizată durerea și dacă banda de țesut poate fi simțită. Radiografia nu va arăta plica. Radiografiile sunt utile pentru a determina dacă sunt prezente alte condiții care pot genera durere, atunci când nu există un diagnostic clar.

Dacă există incertitudini în diagnostic, sau în cazul în care sunt suspectate alte leziuni în afară de sindromul plicii, medicul poate sugera imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Aparatul RMN folosește undele magnetice pentru a arăta țesuturile moi ale corpului. De obicei, acest test este indicat pentru a investiga leziuni la nivelul meniscurilor sau ligamentelor genunchiului. O tomografie computerizată (CT) poate fi de asemenea folosită pentru a vedea dacă plica s-a îngroșat. Cele mai multe cazuri de sindrom de plică nu vor avea nevoie de teste speciale, cum ar fi RMN sau scanare CT.

În cazul în care istoria și examenul fizic sugerează cu tărie că un sindrom de plică este prezent, artroscopia poate fi sugerată pentru a confirma diagnosticul și a trata problema în același timp. Artroscopia este o intervenție chirurgicală minim-invazivă și se realizează cu o cameră de luat vederi care se introduce în articulație, fapt care permite chirurgului să se uite direct la structurile din interiorul articulației genunchiului. Artroscopia permite chirurgului să vadă starea întregului genunchi și să determine dacă plica medială este inflamată.

Cum se tratează sindromul plicii?

Majoritatea persoanelor cu sindromul plicii își vor reveni fără intervenții chirurgicale. Scopul principal în cazul tratării plicii este de a reduce inflamația. Acest lucru poate necesita limitarea activităților precum alergatul, ciclismul sau urcatul scărilor.

Tratamentul nechirurgical

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda medicamente antiinflamatoare, pentru a reduce inflamația. Pachetele de gheață pot ajuta la reducerea inflamației și umflării din zona plicii. Masajul cu gheață este ușor și eficient. Puneți gheața între trei și cinci minute în jurul zonei inflamate, până se simte amorțită, ulterior repetați de câteva ori pe zi procedura pentru 3-4 zile.

O injecție cu cortizon în plică, sau pur și simplu în articulația genunchiului, vă poate ajuta să reduceți inflamația rapid. Cortizonul este un medicament antiinflamator puternic, dar ar trebui să fie utilizat cu moderație în interiorul articulațiilor.

Chirurgie

Dacă toate încercările non-chirurgicale de a reduce simptomele nu au avut succes, chirurgia poate fi o opțiune. De obicei, un artroscop (menționat mai devreme) este utilizat pentru a elimina plica. Camera TV mică este introdusă în articulația genunchiului printr-o incizie.

Odată ce plica este localizată cu artroscopul, instrumentele mici sunt introduse printr-o altă incizie pentru a tăia țesutul plicii și pentru a înlătura structura. Zona prin care plica este eliminată se vindecă cu țesut cicatricial. Nu există probleme asociate cu înlăturarea plicii, așa că nu îi veți simți lipsa.

Reabilitare – La ce să mă aștept după tratament?

Reabilitarea nechirurgicală

Dacă tratamentul este nechirurgical, ar trebui să fiți în măsură să reveniți la activitatea normală în termen de patru până la șase săptămâni. Ați putea lucra cu un kinetoterapeut în această perioadă. Tratamentele implică stretching și exerciții de tonifiere a musculaturii.

Tratamentele, cum ar fi ultrasunete, masaj și gheață, pot fi utilizate pentru a calma inflamația în plică. Sesiunile de terapie includ, uneori, ionoforeză, care folosește un curent electric ușor pentru a împinge medicamentul antiinflamator în zona inflamată. Acest tratament este util mai ales pentru pacienții care nu pot tolera preparatele injectabile.

După operație

Chirurgul dvs. vă poate sfătui să lucrați cu un kinetoterapeut după intervenția chirurgicală. Primele sesiuni de reabilitare sunt proiectate pentru a ușura durerea și umflarea, pentru a vă ajuta să începeți mișcarea genunchiului blând și să faceți exerciții de tonifiere a musculaturii coapsei. Pacienții rareori trebuie să utilizeze cârje după acest tip de intervenție chirurgicală.

Când programul evoluează, sunt alese exerciții mai dificile. Aceste exerciții imită activități familiare, cum ar fi ghemuitul, întinsul și urcatul sau coborâtul treptelor. Aceste exerciții ajută la menținerea presiunii pe genunchi, în timp ce faceți un antrenament dificil pentru mușchii picioarelor. Terapeutul va lucra cu dvs. pentru a vă asigura că nu simțiți durere suplimentară în genunchi, în timpul exercițiilor. Scopul terapeutului este de a vă ajuta să păstrați durerea sub control, de a crește puterea mușchiului cvadriceps și pentru a recâștiga mobilitatea la nivelul genunchiului. Când vă reveniți complet, vizitele regulate la cabinetul terapeutului vor lua sfârșit.