Acest articol explică pe înțelesul tuturor ce este necroza avasculară a capului femural (NACF), de ce apare, cât de frecventă este, care sunt simptomele și metodele moderne de diagnostic, ce opțiuni de tratament există (conservator și chirurgical) și cum poate fi încetinită sau prevenită evoluția bolii.
Ce este necroza avasculară a capului femural (NACF)?
Termenii de necroză avasculară, necroză ischemică, infarct osos sugerează etiologia vasculară și mecanismul patogenic. Necroza avasculară se referă la cazurile de afectare epifizară, iar termenul de infarct osos la cazurile cu afectare diafizară. NACF atraumatică este de regulă bilaterală și se întâlnește în special la persoanele tinere. Deși inițial pacienții sunt asimptomatici, progresia necrozei avasculare a capului femural este spre distrugerea articulației, pacientul necesitând, de obicei, proteză totală de șold înaintea celei de-a 5-a decade de viață. Importanța diagnosticării precoce a bolii este dată de faptul că NACF infirmizează pacienții, iar în stadiile incipiente poate fi oprită în evoluție.
Frecvența
Incidența a crescut datorită creșterii consumului de steroizi exogeni, precum și a creșterii incidenței traumatismelor și a abuzului de alcool. Pacienții ce prezintă boli asociate NACF, în special pacienții cu lupus eritematos sistemic și cu transplant renal, au risc crescut de dezvoltare a NACF. NACF bilaterală se întâlnește la 30–70% din pacienți. Stadiul și debutul bolii sunt diferite în fiecare șold în parte. Frecvența relativă a celor mai comune cauze de NACF sunt alcoolismul (20–40%) și tratamentul steroidian (35–40%); există și multe cauze idiopatice (20–40%).
Cauze și factori de risc
Cauzele includ expunerea îndelungată la corticosteroizi sistemici, consumul cronic de alcool, traumatismele la nivelul șoldului (de exemplu, fractura de col femural sau luxația de șold), hemoglobinopatii (ex. siclemie), dislipidemii, boala de decompresie, transplantul de organe, radioterapia, precum și cauze idiopatice. Factorii de risc se pot cumula, accelerând instalarea ischemiei și a necrozei trabeculelor osoase din epifiză.
Semne și simptome
Durerea de șold cu iradiere inghinală sau în fesă, accentuată la sprijin sau la rotația internă, rigiditatea articulară matinală și șchiopătatul sunt manifestări tipice. În stadiile precoce, simptomele pot lipsi, motiv pentru care diagnosticul este frecvent întârziat.
Diagnostic și investigații
Examinarea clinică evidențiază durere la rotație și limitarea mobilității. Radiografia simplă poate fi normală în stadiile timpurii; RMN-ul este standardul de aur pentru detectarea precoce a NACF, identificând edemul osos și zonele de necroză. CT-ul ajută la evaluarea colapsului subcondral; scintigrafia osoasă poate fi utilă în anumite cazuri. Clasificările uzuale (Ficat–Arlet, Steinberg) ghidează conduita.
Tratament conservator
În stadiile incipiente, se recomandă descărcarea parțială a membrului, reducerea factorilor de risc (renunțare la alcool, ajustarea corticoterapiei), analgezice/antiinflamatoare și, selectiv, terapii adjuvante (de exemplu, bifosfonați, vasodilatatoare – conform indicației medicului). Kinetoterapia urmărește menținerea mobilității și a forței musculare fără suprasolicitare axială.
Tratament intervențional și chirurgical
Opțiunile includ decompresia centrală (core decompression) cu/ fără grefă, osteotomii de redirecționare, sau artroplastie totală de șold în stadiile avansate. Alegerea depinde de vârstă, dimensiunea și localizarea leziunii, gradul de colaps subcondral și comorbidități.
Prognostic și evoluție
Fără tratament, evoluția tinde spre colapsul capului femural și artroză secundară. Depistarea precoce și intervenția timpurie pot întârzia sau preveni protezarea, îmbunătățind calitatea vieții.
Prevenție și recomandări pentru pacienți
Adresarea precoce la medic la apariția durerilor de șold, monitorizarea atentă a corticoterapiei, evitarea consumului excesiv de alcool, controlul dislipidemiilor și menținerea unei greutăți corporale optime scad riscul și încetinesc evoluția.
Întrebări frecvente (FAQ)
NACF poate fi bilaterală? Da, până la 30–70% din cazuri prezintă atingere bilaterală.
RMN sau radiografie? RMN-ul detectează precoce; radiografia e utilă mai ales în stadii avansate.
Se poate evita proteza? În stadiile incipiente, tratamentele conservatoare și intervenționale pot întârzia protezarea.
