Acest articol explică în detaliu ce este sindromul tractului ilio-tibial, cum apare, ce simptome provoacă, cum se pune diagnosticul și care sunt opțiunile de tratament, atât nechirurgicale, cât și chirurgicale.
Sindromul tractului ilio-tibial
Sindromul tractului ilio-tibial apare în urma suprasolicitării, care este adesea întâlnită la bicicliști, alergători și la persoanele care merg pe distanțe lungi. Cauzează durere în afara articulației genunchiului, exact în partea antero-laterală. Rareori se întâmplă ca afecțiunea să fie atât de gravă încât să necesite operație, dar poate fi foarte supărătoare. Disconfortul poate ține departe atleții și alte persoane de participarea la activitățile pe care le iubesc.
Acest articol vă ajută să înțelegeți:
- Cum se dezvoltă sindromul tractului ilio-tibial?
- Cum cauzează această condiție probleme?
- Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?
Ce este sindromul tractului ilio-tibial și ce face acesta?
Tractul ilio-tibial este de fapt un tendon lung. Se atașează la un mușchi scurt deasupra pelvisului, numit mușchiul tensor al fascia lata. Tendonul ilio-tibial este localizat pe partea laterală a coapsei și se inserează pe marginea externă a platoului tibial. Puteți simți tendonul care apare în relief în partea antero-laterală a coapsei, atunci când încordați mușchii din partea inferioară a membrului pelvin inferior. Tendonul ilio-tibial trece peste partea laterală a articulației genunchiului, contribuind la creșterea stabilității genunchiului.
Capatul inferior al tractului ilio-tibial trece peste marginea laterală a condilului femural extern, zona proeminentă a articulației genunchiului. Când genunchiul este îndoit și îndreptat, practic pacientul face mișcarea de flexie-extensie, tendonul alunecă peste marginea condilului femural.
Bursa este un sac umplut cu lichid, care amortizează țesuturile în timpul frecării. Aceste burse sunt prezente în ultima parte a mușchiului, spre inserția tendinoasă. La acest nivel, bursa se găsește între condilul femural și tractul ilio-tibial. În mod normal, această bursa permite tendonului să alunece lin înainte și înapoi, fără durere, pe marginea condilului femural, atunci când genunchii sunt îndoiți și îndreptați.
Cum se dezvoltă sindromul tractului ilio-tibial?
Tendonul ilio-tibial alunecă înainte și înapoi peste condilul femural lateral, atunci când genunchiul este îndoit și îndreptat. În mod normal, acest lucru nu este o problemă. Dar bursa dintre condilul femural lateral și tendonul ilio-tibial se poate inflama, în cazul în care mișcarea de flexie și extensie este făcută în mod repetitiv și agresiv în diferite activități, cum ar fi mersul pe jos, alergatul sau ciclismul.
Oamenii se lovesc adesea de acest sindrom din cauza excesului de activitate. Ei încearcă să se auto-depășească, se suprasolicită și ajung să alerge, să meargă sau să facă ciclism mai mult decât poate suporta corpul lor. Efortul excesiv duce la inflamația bursei de pe partea laterală a genunchiului. Unii experți sunt de părere că această problemă apare atunci când genunchiul este arcuit spre exterior, adică pacientul are un genu varum congenital. Se poate întâmpla des la alergătorii care nu folosesc pantofi potriviți sau dacă aleargă pe teren înclinat. Totodată, anumite anomalii ale piciorului, cum ar fi platfusul, provoacă sindromul ilio-tibial.
Recent, s-a descoperit că alergătorii cu un mușchi fesier mijlociu atrofiat sau suprasolicitat au mai multe șanse de a dezvolta sindromul ilio-tibial. Acest mușchi controlează mișcările de rotație externă și abducție ale șoldului. În cazul în care mușchiul fesier mijlociu nu lucrează corespunzător, coapsa tinde să stea în rotație internă. Tendonul ilio-tibial este tensionat și provoacă un stres la nivelul bursei pe partea laterală a genunchiului, prin comprimarea ei pe condilul femural extern.
Persoanele cu genu varum congenital sau dobândit au, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta acest sindrom, pentru că această deviație determină creșterea proeminenței condilului femural extern, ceea ce determină un stres suplimentar la nivelul bursei tractului ilio-tibial.
Care sunt simptomele sindromului tractului ilio-tibial?
Simptomele încep frecvent cu durere în partea exterioară a genunchiului, chiar deasupra articulației genunchiului. Sensibilitatea în această zonă este, de obicei, mai accentuată după o activitate fizică.
În timp ce bursita se agravează, durerea poate iradia pe partea laterală a coapsei și pe partea laterală a gambei. Pacienții raportează uneori o ruptură sau o senzație de pocnitură pe partea exterioară a genunchiului.
Diagnostic
Diagnosticul de sindrom al tractului ilio-tibial poate fi, de obicei, realizat fără teste complicate, pe baza istoricului problemei și a unui examen clinic. Pot fi efectuate radiografii pentru a căuta alte leziuni care ar duce la apariția problemei. În general, inflamația tractului ilio-tibial nu se caracterizează prin tumefacție locală (umflătură), ci doar prin durere.
Durerea pe partea exterioară a genunchiului poate fi cauzată și de alte afecțiuni decât sindromul tractului ilio-tibial. Medicul dumneavoastră va efectua o examinare a genunchiului și se va uita la întregul picior. Puteți lua pantofii pe care îi folosiți la mersul pe jos sau alergat la vizita medicală, pentru ca doctorul să poată determina dacă aceasta este o problemă. Dacă există îndoieli cu privire la diagnostic sau aveți în continuare probleme după încercări rezonabile de a reduce simptomele, o scanare imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) poate fi sugestivă pentru diagnostic. Un examen RMN este un test special, care folosește undele magnetice pentru a crea imagini ale țesuturilor moi, o reconstrucție tridimensională a structurilor din interiorul și din jurul genunchiului. Radiografiile obișnuite arată doar oasele care participă la formarea articulației genunchiului. RMN-ul poate arăta dacă există și alte probleme la nivelul cartilajului sau ligamentelor.
Tratament nechirurgical
Cele mai multe cazuri de sindrom al tractului ilio-tibial pot fi tratate prin măsuri simple. La început, antiinflamatoare locale și orale, gheață și fizioterapia pot fi folosite pentru a diminua durerea și inflamația.
Poate fi prescrisă kinetoterapie, caz în care problemele care generează simptomele vor fi evaluate și tratate. Pot fi efectuate exerciții de întindere și tonifiere în combinație cu o proteză de genunchi sau inserții de pantofi pentru a îmbunătăți echilibrul muscular și alinierea articulațiilor șoldului și a membrelor inferioare. Kinetoterapeutul vă va întreba probabil despre activitățile sportive pe care le practicați și vă va oferi sfaturi cu privire la exercițiile de încălzire și programul de antrenament, încălțăminte, precum și tipurile de teren pe care să faceți mișcare.
Dacă simptomele persistă, medicul dumneavoastră vă poate sugera o injecție cu cortizon în bursă, dacă inflamația nu este mai veche de 4 luni. Cortizonul este un puternic medicament antiinflamator, care ar putea ajuta la reducerea inflamației și la înlăturarea durerii. Dacă inflamația persistă de peste 4 luni, este indicată infiltrația cu PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite).
Tratament chirurgical
Operația este rareori necesară pentru a corecta problemele sindromului tractului ilio-tibial. Operația constă în îndepărtarea bursei și în eliberarea sau prelungirea tendonului ilio-tibial suficient, astfel încât frecarea să fie redusă atunci când genunchiul este îndoit și îndreptat.
Recuperare
Dacă tratamentul este nechirurgical, ar trebui să fiți în măsură să reveniți la activitatea normală în termen de patru până la șase săptămâni. S-ar putea să fie necesar să lucrați cu un terapeut fizic în această perioadă. Un element cheie al tratamentului este programul de antrenament. Terapeutul poate lucra cu dumneavoastră pentru a regla distanța pe care alergați, încălțămintea și suprafețele de alergare pe care le alegeți.
Ortezele pentru picior pot fi recomandate pentru a îmbunătăți alinierea membrelor inferioare. Purtarea ortezelor în pantofi vă poate permite să vă reluați mersul normal imediat, dar probabil ar trebui să renunțați la activitățile mai viguroase timp de câteva săptămâni, pentru a permite inflamației și durerii să dispară.
Exercițiile de consolidare și stretching sunt alese pentru corectarea dezechilibrelor musculare, cum ar fi slăbiciunea în mușchiul gluteus medius sau încordarea în tractul ilio-tibial. Tratamentele precum ultrasunetele, masajul și aplicarea de gheață pot fi utilizate pentru a calma inflamația. Sesiunile de terapie includ uneori ionoforeza, care folosește un curent electric ușor pentru a împinge medicamentul antiinflamator în zona inflamată. Acest tratament este util mai ales pentru pacienții care nu pot tolera preparatele injectabile.
După operație
Dacă ați suferit o intervenție chirurgicală, dumneavoastră și chirurgul va trebui să stabiliți un plan de reabilitare pe care să-l urmați. Veți avea o perioadă de odihnă, care poate implica utilizarea de cârje. Veți avea nevoie să începeți un program atent și treptat de exerciții. Pacienții lucrează de multe ori cu terapeuți fizici care le direcționează exercițiile pentru programul lor de reabilitare.
Scopul fiziokinetoterapeutului este de a vă ajuta să păstrați durerea sub control, să vă îmbunătățiți musculatura și alinierea articulațiilor și să reveniți la sportul sau activitatea dumneavoastră fără să întâmpinați alte probleme. Când vă veți reface și vă veți simți bine, nu mai este necesar să mai mergeți la recuperare.
