Acest articol explică ce este chistul popliteu (Baker), cum se formează la nivelul genunchiului, ce simptome poate da, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni de tratament și recuperare există.
Anatomia și mecanismul de formare
Ca și celelalte articulații, genunchiul este înconjurat de o capsulă articulară care îl izolează, ca o adevărată pungă ermetică. Acest înveliș este tapetat la interior de sinovială. Țesutul sinovial secretă un lichid numit lichid sinovial, care permite hrănirea cartilajului articular și lubrefierea articulației. În cazul unui traumatism sau a unei anomalii din interiorul articulației, sinoviala poate să reacționeze secretând o cantitate importantă de lichid, care este la originea unui revărsat lichidian sinovial (hidartroză) în interiorul genunchiului.
Presiunea articulară crește și se poate astfel forma o veritabilă hernie în partea posterioară a genunchiului. Acesta este un chist numit chistul popliteu, deoarece se dezvoltă la nivelul fosei poplitee, posterior de articulația genunchiului. Chistul popliteu este cunoscut și sub numele de „chist Baker”.
Simptome și manifestări clinice
Acest chist nu este periculos, iar pacientul nu trebuie să îl considere cancer. De obicei, chistul conține doar lichid sinovial, ceea ce explică variațiile sale de volum. Adesea, chistul este de dimensiuni mici și nu jenează funcțional genunchiul. Uneori este voluminos, tensionat și poate provoca dureri, jenă la mers, limitarea mișcărilor de flexie și mai ales la flexia maximală.
Rar, chistul Baker poate comprima, datorită volumului său, formațiunile anatomice situate în spațiul popliteu – astfel poate provoca o tumefacție a gambei și piciorului, furnicături sau senzație de arsuri la nivelul gambei (parestezii). În anumite cazuri, la efort, chistul se poate rupe. Pacientul simte atunci o durere intensă urmată de o tumefacție a gambei. Diagnosticul este adesea confundat cu cel de ruptură musculară sau cu tromboflebita profundă.
Diagnostic
Clinic: prin palparea unei formațiuni tumorale în regiunea poplitee. Volumul chistului este variabil, diminuează sau dispare dacă genunchiul este flectat și este mai proeminent dacă genunchiul este în extensie. Pacientul resimte durere, oboseală și impotență funcțională parțială la nivelul genunchiului.
Paraclinic: prin ecografie de genunchi care precizează localizarea chistului, volumul său și confirmă diagnosticul.
Acest chist popliteu este frecvent consecința unei patologii a articulației genunchiului – trebuie deci căutată cauza la nivelul articulației: poate fi vorba despre leziuni cartilaginoase, meniscale, sinoviale, urmările unui traumatism sau artroză. Trebuie tratată în primul rând cauza, și apoi rezolvat chistul.
RMN de genunchi poate investiga patologia asociată din interiorul articulației.
Tratament
Uneori chistul Baker evoluează spontan, fără niciun tratament, și se vindecă prin golirea în articulație. Fiind benign, nu necesită tratament suplimentar.
Alteori, chistul persistă și, dacă este jenant, poate fi tratat prin puncție și infiltrație cu un produs cortizonic care reduce dimensiunile lui. Paralel, pentru a evita recidiva, trebuie căutată și tratată cauza din interiorul articulației, eventual printr-o intervenție chirurgicală – de exemplu în cazul unei leziuni de menisc.
Se recomandă în primul rând tratamentul artroscopic al afecțiunilor din interiorul genunchiului, iar dacă acest chist persistă, se indică ablația chirurgicală. Intervalul dintre cele două intervenții este de 6-8 săptămâni. Perioada de recuperare după prima intervenție este de 2-4 săptămâni, iar după a doua – 4 săptămâni. Nu este indicată ablația chistului Baker fără rezolvarea patologiei articulare, deoarece riscul de recidivă este mare.
