Acest articol explică ce este sindromul de tunel tarsian, unde este localizat tunelul tarsian, cauzele acestei afecțiuni, simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament nechirurgical și chirurgical, precum și pașii de recuperare după intervenție.
Sindromul de tunel tarsian
Sindromul de tunel tarsian este o afecțiune care apare datorită exercitării unei presiuni anormale pe un nerv, la nivelul piciorului. Afecțiunea este similară cu sindromul de tunel carpian de la încheietura mâinii. Afecțiunea este oarecum mai puțin frecventă și poate fi dificil de diagnosticat.
Anatomie – Unde este situat tunelul tarsian?
Nervul tibial are traiect la nivelul gleznei, posterior de maleola medială, proeminența osoasă de pe partea interioară a gleznei. Apoi nervul rulează sub o bandă de țesut fibros numit retinacul flexor. Retinacul flexor este o bandă densă de țesut fibros care formează un fel de tunel, sau tub. Mai multe tendoane musculare, precum și nervi, artera tibială posterioară și venele care însoțesc artera, trec prin acest tunel. Acest tunel se numește tunel tarsian. Tunelul tarsian este format din maleola medială pe o parte și retinaculul flexorilor pe cealaltă parte.
Care sunt cauzele sindromului de tunel tarsian?
În multe cazuri, medicii nu sunt siguri ce cauzează sindromul de tunel tarsian. Orice inflamație apărută în țesuturile învecinate tunelului tarsian poate comprima tunelul și implicit nervul tibial, declanșând simptomele tunelului tarsian. Orice lucru care ocupă spațiu în tunelul tarsian poate crește presiunea în zonă, deoarece retinaculul flexor nu se poate întinde foarte mult. Acest lucru se poate întâmpla de la varice, o tumoră pe nervul tibial și alte afecțiuni, cum ar fi diabetul. Pe măsură ce crește presiunea în tunelul tarsian, nervul este din ce în ce mai afectat, apărând durere, tumefacție locală, furnicături și parestezii. Acest lucru provoacă probleme în nervul care poate duce la simptome ale sindromului de tunel tarsian. În cazul afectării nervului tibial, atât sensibilitatea senzitivă este diminuată sau pierdută, cât și mușchii controlați de nerv se pot atrofia. Durerea este uneori simțită doar în zona în care nervul este comprimat în tunel.
Simptome
Sindromul de tunel tarsian provoacă, de obicei, o durere vagă în talpa piciorului. Cei mai mulți pacienți descriu această durere ca o arsură sau senzație de furnicături. Simptomele sunt, de obicei, agravate de activitate, în special din cauza mersului pe jos pentru perioade lungi de timp. Simptomele, în general, se ameliorează dacă vă odihniți. Este posibil să simțiți durere dacă vă palpati pe traiectul nervului tibial, adică în porțiunea posterioară a maleolei mediale. În cazul în care starea se agravează, piciorul poate amorți.
Diagnostic
Diagnosticul de sindrom de tunel tarsian începe cu o istorie completă și un examen clinic. Semnul Tinel poate fi prezent: o senzație de furnicături sau o senzație de șoc electric ce se propagă spre antepicior când pielea de deasupra nervului este atinsă.
Dacă este nevoie de mai multe informații pentru a pune diagnosticul, un test de viteză de conducere nervoasă poate fi sugerat de către medicul dumneavoastră. Acest test măsoară cât de repede călătoresc impulsurile nervoase de-a lungul unui nerv. În cazul în care testul arată că impulsurile călătoresc încet pe gleznă, acest lucru poate confirma un diagnostic de sindrom de tunel tarsian.
Tratamentul nechirurgical
Tratamentul acestei afecțiuni depinde de cauzele care duc la creșterea presiunii în canalul tarsian și practic comprimă nervul tibial. Medicamentele antiinflamatorii și odihna pot fi sugerate inițial pentru a controla simptomele. Medicamentele antiinflamatorii ajută la reducerea inflamației țesuturilor din jurul nervului tibial, în tunelul tarsian, și pot scădea iritarea nervului. Persoanele care au probleme de pronație (arc aplatizat) pot avea nevoie de susținătoare plantare pentru pantofii lor. Pronația este o condiție comună în care marginea interioară a piciorului se duce în interior, provocând prăbușirea arcului plantar medial, afecțiune cunoscută ca platfus. Când se întâmplă acest lucru, nervul tibial din tunelul tarsian poate fi elongat. Dacă sindromul de tunel tarsian este agravat de o poziție anormală a piciorului, cum ar fi pronația, susținătoarele pot fi sugerate pentru a diminua problema.
Susținătoarele plantare purtate în interiorul pantofilor pot ajuta la susținerea arcului și la eliminarea tensiunii de pe nervul tibial. O injecție cu cortizon poate da un ajutor temporar și o ușurare a simptomelor. Cortizonul este injectat în tunelul tarsian. Acest lucru poate reduce inflamația și umflarea țesuturilor în tunelul tarsian și reduce iritația asupra nervului. Dacă simptomele nu răspund la tratamentele non-chirurgicale, poate fi sugerată o intervenție chirurgicală pentru a diminua presiunea asupra nervului tibial.
Reabilitarea nechirurgicală
Dacă medicul vă recomandă un tratament nechirurgical, ar trebui să începeți să vedeți unele ameliorări ale simptomelor în termen de câteva zile. Medicamentele antiinflamatorii pot deveni eficiente, de multe ori, după 10 zile de tratament. O injecție cu cortizon, de obicei, funcționează în 24 de ore. Modificările la pantofi, cum ar fi utilizarea de susținătoare, pot avea efect abia după câteva săptămâni. Pacienții cu sindromul de tunel tarsian pot beneficia de tratamente de fizio-kinetoterapie. Terapeutul poate proiecta exerciții de stretching pentru a îmbunătăți flexibilitatea musculară și pentru a îmbunătăți mișcarea de alunecare a nervului tibial în tunelul tarsian. Tratamentul aplicat direct în zona dureroasă ajută la controlul durerii și umflării. Exemplele includ ultrasunete, căldură umedă și masaj la țesuturile moi. Sesiunile de terapie includ uneori ionoforeză, care folosește un curent electric ușor pentru a împinge medicamentul antiinflamator în zona inflamată.
Tratament chirurgical
Procedura de eliberare a retinaculului flexor se poate face sub anestezie spinală sau generală. După curățarea pielii cu o soluție antiseptică, se face o mică incizie la nivelul pielii din partea posterioară a osului interior al gleznei (maleola medială). Incizia se face de-a lungul traiectului nervului tibial, având forma unui arc de cerc. Nervul este localizat și eliberat prin secționarea retinaculului flexor. Ulterior se va urmări întreg traiectul nervului tibial, spre antepicior, asigurându-ne că nervul este integru și liber. Retinaculul flexorilor este lăsat deschis pentru a da nervului mai mult spațiu. În cele din urmă, în timp, diferența dintre cele două capete ale retinaculului flexor se va umple cu țesut cicatricial.
După operație
Durerea și simptomele, în general, se îmbunătățesc cu o intervenție chirurgicală, dar este posibil să aveți sensibilitate în zona de incizie pentru mai multe luni după procedură. Glezna va fi susținută în ghips timp de 10 zile după intervenția chirurgicală. În acest timp, s-ar putea, de asemenea, să fiți instruit să folosiți cârje pentru a evita plasarea greutății pe picior în timp ce mergeți. În timpul zilei încercați să țineți piciorul ridicat pe o pernă. Este recomandat să vă mișcați glezna și degetele de la picioare, ocazional, în timpul zilei. Evitați să faceți baie. Cusăturile dvs. vor fi eliminate la 10-14 zile după operație, moment în care veți trece la un suport care vă va ajuta să mergeți.
Chirurgul dvs. vă va recomanda să participați la sesiuni de terapie fizică, pentru aproximativ opt săptămâni după intervenția chirurgicală. Recuperarea completă ar putea dura mai multe luni. Veți începe prin a face mișcări active și exerciții de mobilitate pentru gleznă și degetele de la picioare. Terapeuții folosesc, de asemenea, pachete de gheață, masaje ale țesuturilor moi și stretching pentru a vă îmbunătăți gama de mișcare. Atunci când cusăturile sunt eliminate, veți începe să faceți exerciții pentru a ajuta la întărirea mușchilor care susțin glezna și arcul. Terapeuții folosesc, de asemenea, exerciții de întindere speciale pentru a încuraja nervul tibial să alunece în interiorul tunelului tarsian.
Recuperarea completă
Unele dintre exercițiile pe care le veți face sunt concepute astfel încât să miște piciorul și glezna în moduri care sunt similare cu activitățile pe care le faceți în fiecare zi, cum ar fi ridicarea pe degetele de la picioare, mersul pe jos și urcatul și coborâtul scărilor. Terapeutul vă va ajuta să găsiți modalități de a face toate aceste sarcini, fără a pune prea mult accent pe gleznă și picior. Înainte de a finaliza sesiunile de terapie, terapeutul vă va învăța o serie de modalități care vă vor ajuta să evitați problemele viitoare.
