În studiul „Health at a glance: Europe 2016” – dat recent publicităţii de OECD şi Comisia Europeană – există o serie de statistici interesante referitoare la activitatea fizică în rândul copiilor şi adulţilor din diferitele state membre ale U.E. şi efectele sale asupra sănătăţii sistemului osos şi muscular.
România este printre performerii europeni în ceea ce priveşte băieţii în vârstă de 11 ani, 39% dintre aceştia declarând efectuarea zilnică de exerciţii fizice moderate sau viguroase timp de cel puţin 60 de minute. În schimb, procentul acestora scade o dată cu creşterea vârstei, ajungând la doar 21% din total în rândul băieţilor de 15 ani.
Acelaşi fenomen se înregistrează şi la fetiţe, unde procentul de sportive se reduce la jumătate, de la 23% la vârsta de 11 ani la doar 11% la 15 ani.
În toate ţările europene, băieţii sunt mai activi fizic decât fetele şi fac mai mult sport.
Reducerea nivelului de activitate sportivă între 11 şi 15 ani se datorează renunţării la joaca în aer liber în favoarea televizorului, Internet-ului, jocurilor pe calculator şi smartphone-ului, singurele activităţi fizice rămânând cele structurate de la şcoală şi din cadrul cluburilor sportive.
Există o legătură directă între activitatea sportivă şi fizică a copiilor şi prevenirea bolilor viitoare ale sistemului osos la adulţi.
Situaţia este mai dramatică în cazul adulţilor, unde inactivitatea fizică este un factor de risc pentru diabet, bolile cardiovasculare şi obezitate, în timp ce o activitate fizică aerobică regulată şi moderată de minimum 150 de minute pe săptămână poate duce la prelungirea duratei de viaţă sănătoase, la reducerea incidenţei depresiilor şi anxietăţii şi la întărirea oaselor şi muşchilor.
În medie, 64% dintre adulţii europeni ating volumul de mişcare şi sport recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Ponderea adulţilor sportivi în rândul populaţiei active cu vârsta cuprinsă între 18 şi 64 de ani variază de la 38% în România la 80% în Suedia. Adulţii români sunt, deci, cei mai leneşi şi sedentari europeni atunci când vine vorba de activitatea fizică regulată.
De asemenea, există o prăpastie de peste 15% între proporţia bărbaţilor care practică un sport sau fac regulat mişcare (46%) şi cea a femeilor (30%).
O altă constatare este faptul că în România întâlnim o diferenţă semnificativă între sportivitatea persoanelor cu studii superioare (de doar 22%) şi cea a celor cu studii medii (care fac mişcare în proporţie mult mai mare, de 43%).
Principalele bariere sesizate de adulţi în calea sportului sunt percepţia unei lipse acute de timp, senzaţia de oboseală cronică ce le induce dorinţa de a se odihni pasiv şi comoditatea.
Specialiştii recomandă angajatorilor să îşi încurajeze salariaţii să adopte o viaţă mai activă prin subvenţionarea participării acestora la programe de wellness şi gimnastică medicală sub supravegherea profesionistă a antrenorilor şi kinetoterapeuţilor profesionişti.
