În acest articol vei regăsi o descriere completă a articulațiilor intermetacarpiene, metacarpo-falangiene și interfalangiene, incluzând structura osoasă, cartilajele, ligamentele de susținere și tipurile de mișcări permise de fiecare. Textul oferă o bază clară pentru înțelegerea funcției mâinii și a biomecanicii degetelor.
ARTICULAȚIILE INTERMETACARPIENE
Componente osoase
Sunt reprezentate de suprafețele de contact mici, laterale ale bazei metacarpienelor II–V.
Componente cartilaginoase
Suprafețele articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin subțire.
Mijloace de unire
Capsula articulară – este comună cu articulațiile carpometacarpiene.
Ligamentele de întărire a capsulei
- Ligamentele palmare
- Ligamentele interosoase
- Ligamentele dorsale
Fiecare ligament este întins transversal între două oase învecinate.
Mișcări
Sunt articulații plane cu mici mișcări de alunecare a metacarpienelor între ele, cu ocazia mișcărilor individuale ale degetelor II–V.
ARTICULAȚIILE METACARPO-FALANGIENE
Componente osoase
- Suprafețele articulare rotunjite de pe capul metacarpienelor.
- Suprafețele ușor concave de pe baza falangelor proximale.
Mijloace de unire
Capsula articulară fibroasă are forma unui manșon, leagă extremitățile oaselor.
Ligamente
- Ligamentele palmare – formate din fibre puternice, dense, așezate pe fețele palmare ale articulațiilor și se unesc cu ligamentul metacarpian transvers profund.
- Ligamentele colaterale – situate pe laturile articulațiilor, între rugozitatea capului metacarpian și rugozitatea marginală a falangelor proximale, având formă de evantai.
- Ligamentul metacarpian transvers profund – așezat mai superficial pe fața palmară a articulației, între baza metacarpianului II–V și a spațiilor interosoase. Fuzionează cu capsula articulară și cu ligamentele palmare; împiedică îndepărtarea metacarpienelor.
Cavitatea articulară a falangei proximale este adâncită de fibrocartilajul glenoidian, care în unele cazuri adăpostește și câte un sesamoid. Sinoviala fină, subțire, tapetează individual fiecare capsulă articulară fibroasă.
Mișcări
Sunt articulații elipsoide cu mișcări de flexie și extensie, în jurul unui ax transversal plasat prin capul metacarpianului, și mișcări de abducție și adducție în jurul unui ax antero-posterior. Menționăm că în această articulație nu se pot executa decât pasiv mișcări de rotație ale degetelor.
- Flexia de 90°
- Extensia poate fi forțată până în hiperextensie cu 10–20°
- Abducția: 20° pentru degetele II–IV, 50° pentru degetul mic
- Adducția: apropierea degetelor până la contactul lor lateral
- Circumducția: rezultă din succesiunea mișcărilor anterioare, cea mai amplă fiind la degetul arătător
ARTICULAȚIILE INTERFALANGIENE
Fiecare deget al mâinii prezintă două articulații: proximală și distală, cu excepția policelui care are o singură articulație.
Componente osoase
- Trohleea falangei situată proximal
- Fețișoara articulară, ușor concavă, prezentând o creastă osoasă cu direcția antero-posterioară
Componente cartilaginoase
Suprafețele articulare de contact sunt acoperite de un fibrocartilaj subțire.
Mijloace de unire
- Capsula articulară este laxă, mai ales posterior; se inseră pe marginile suprafețelor articulare
Ligamente de întărire a capsulei ariculare sunt reprezentate de:
- Ligamentul palmar – situat pe fața palmară a articulației
- Ligamentele colaterale – întinse pe laturile articulațiilor
Capsula articulară fibroasă este tapetată de sinovială într-un strat subțire.
Mișcări
Sunt trohlearartroze care permit executarea flexiei și extensiei falangelor în jurul unor axe transversale ce străbat trohleea.
- Flexia în articulația interfalangiană proximală: 90–120°
- Flexia în cea distală: 90°
- Extensia în ambele articulații: 180°
- La police: se poate realiza o hiperextensie de 15–20°
