Artroplastia soldului

Artroplastia șoldului este o procedură chirurgicală majoră prin care se înlocuiește articulația naturală cu una artificială. Aceasta este indicată în fracturi de col femural, coxartroză, necroza avasculară, poliartrită reumatoidă sau tumori. Scopul intervenției este de a elimina durerea și de a reda pacientului mobilitatea și calitatea vieții. În acest articol sunt detaliate indicațiile, tipurile de proteze (cimentate și necimentate), etapele recuperării, durata spitalizării și riscurile asociate.

Artroplastia șoldului este o intervenție chirurgicală care presupune înlocuirea articulației normale cu una artificială, și aici ne referim atât la capul femurului cât și la cavitatea cotiloidă aparținând osului bazinului. Este o intervenție chirurgicală majoră ce necesită îndemânare din partea chirurgului ortoped și a întregii echipe medicale (anestezist, balneofizioterapeut etc.), dar și cooperare și răbdare din partea pacientului și a familiei acestuia.

Protezarea șoldului are indicație în mai multe afecțiuni, dar cele mai frecvente sunt fractura de col femural și coxartroza. De asemenea, este indicată NACF, tumori, poliartrită reumatoidă. Scopul operației este de a scădea sau elimina durerile pe care pacientul le percepe la nivelul șoldului și coapsei, redarea mobilității articulației, dar și reluarea rapidă a recuperării, mobilizării și mersului pentru a putea preveni complicațiile date de statul în pat: infecții urinare, pneumonie, escare, tromboză venoasă.

1. Fractura de col femural

În acest caz putem vorbi despre 2 tipuri majore de înlocuire a articulației șoldului și anume:

A) Hemiartroplastia de șold

În această procedură se înlocuiește doar partea femurală a articulației șoldului (se scoate capul femural), și care se poate realiza la rândul ei în două mari feluri:

• Proteza cervicocefalică – de tip Austin-Moore de regulă – o metodă relativ ieftină care se adresează pacienților foarte bătrâni și tarati, mai puțin cooperanți, dar și cu inconvenientul că are o durată de viață mai scurtă în sensul că apar complicații – în general – mai rapid de la data intervenției chirurgicale legate de dureri la nivelul șoldului operat (cotiloidită), la nivelul șoldului opus prin forțarea piciorului sănătos în exces, dar și printr-o potrivire relativă a diferitelor componente ale protezei cu femurul pacientului.
• Proteza bipolară – o variantă de hemiartroplastie mai modernă dar și mai costisitoare în care componentele protezei sunt în întregime personalizate femurului operat. Ea fiind metoda de elecție pentru o fractură de col femural la un pacient de peste 80 de ani, tarat, care avea un șold normal înainte de producerea fracturii, cu o speranță de viață a protezei mai lungă decât proteza de tip Moore.

B) Artroplastia totală de șold

Se referă la proteza totală de șold cu cele două mari variante:

• Proteza totală necimentată – indicată pentru pacienții mai tineri.
• Proteza totală cimentată – indicată pacienților de 70–80 de ani, ținând cont în fiecare caz/situație de starea generală a bolnavului, experiența echipei chirurgicale, posibilitățile de îngrijire postoperatorie imediată și tardivă ale pacientului și, nu în ultimul rând, de cât de cooperant este pacientul.

În aceste două variante, costurile totale sunt mai mari dar speranța de viață a protezei este de asemenea mai mare.

2. Coxartroza

Boală degenerativă a articulației șoldului caracterizată prin limitarea progresivă a mișcărilor șoldului, însoțită de dureri, de cauză variată sau necunoscută. De regulă, în stadiile operabile sunt afectate atât partea coxală a articulației – adică cavitatea cotiloidă – cât și capul femural care se articulează cu aceasta, motiv pentru care amândouă trebuie înlocuite.

Astăzi, această boală, în stadiile avansate și când starea generală a pacientului o permite, beneficiază de tratament chirurgical – și anume de protezarea totală a șoldului.

Tipuri de proteze

Există 2 variante: protezarea șoldului cu proteză totală necimentată sau cu proteză totală cimentată.

Proteza necimentată realizează potrivirea dintre componentele sale și organismul acceptor prin frezarea cu pile care cresc progresiv în dimensiuni până la atingerea dimensiunii dorite în ceea ce privește componenta acetabulară (coxală). Aceasta este o emisferă goală care se articulează cu componenta femurală, reprezentată de o emisferă ce se aplică unei tije introduse în interiorul femurului după o prealabilă frezare a canalului femural. Contactul dintre os și proteză este direct, osul crescând în suprafața poroasă a componentelor până când le fixează ferm. Mișcările sunt asigurate de o bilă metalică (mai rar ceramică), care se rotește în interiorul unei hemisfere de plastic (sau ceramică).

Proteza cimentată este similar montată, cu diferența că realizarea contactului și congruenței între componente și organism este mijlocită de un ciment acrilic. Aceasta este indicată pacienților mai vârstnici, cu șansă mai mică de deteriorare a montajului în cursul vieții. Ambele metode sunt mai costisitoare atât ca implant, cât și ca spitalizare și materiale medicale utilizate.

Momentul intervenției

Fiind o afecțiune cronică, pacientul decide etapa evolutivă a bolii în care se va interveni chirurgical. În trecut, pacienții erau sfătuiți să amâne cât mai mult protezarea. În prezent, această gândire a fost abandonată. Se consideră că cei mai importanți ani sunt cei care urmează, iar artroplastia permite pacientului o viață normală. Decizia trebuie luată de comun acord între pacient și medicul curant, când bolile asociate sunt sub control și analizele biologice sunt în parametri.

Dificultatea intervenției și riscuri

Operația are dificultate medie până la ridicată, în funcție de vârstă, comorbidități și complexitatea cazului. Implică întotdeauna riscuri și complicații posibile.

Când pot merge după operație?

Mersul fără sprijin (cu cadru) este permis cât mai repede posibil. Sprijinirea completă pe piciorul operat variază între 1–2 zile postoperator până la 60–90 de zile în cazurile complicate.

Durata spitalizării

Între 3 zile și… până când cazul este considerat rezolvat chirurgical.

Perioada de recuperare

Recuperarea începe, în general, din a 3-a zi postoperator, indiferent de tipul de proteză, prin mobilizare în semișezut, contracții musculare și exerciții ale șoldului. Durata: 45–90 de zile, în funcție de vârstă, tonus muscular, comorbidități și tipul de proteză.

Recuperarea mobilității și lungimii membrului

În mod normal, da. Prin kinetoterapie postoperatorie, pacientul își recapătă mobilitatea, tonusul muscular și scăpa de durere. Lungimea membrului afectat se apropie de cea a celui sănătos.

Recomandări pentru pacienți

Dar pentru că nu există boli, ci există bolnavi, iar fiecare individ este unic, pentru mai multe informații și lămuriri așteptăm întrebările dumneavoastră.

Care sunt pașii pentru un pacient cu coxartroză?

1. Pacientul trebuie să se informeze despre boala lui și să înțeleagă că singurul tratament curativ care îi oferă o viață normală este protezarea articulației afectate.
2. Să își aleagă un medic curant care îl poate opera.
3. Să efectueze investigațiile necesare pregătirii intervenției chirurgicale: radiografii/CT/RMN (în funcție de caz), urocultură, consult stomatologic, cardiologic și analize de sânge.
4. Să stabilească împreună cu medicul tipul de proteză necesar. Costul protezelor variază între 1000 și 3000 euro, însă există și program național prin care acestea pot fi oferite gratuit. Atenție: aceste proteze gratuite sunt de obicei de calitate inferioară și destinate persoanelor vârstnice.
5. Să înțeleagă riscurile protezării: infecția intraspitalicească și tromboza venoasă. Aceste complicații sunt rare în spitalele moderne și țin de respectarea protocoalelor de asepsie și îngrijire postoperatorie.
6. Să înțeleagă că perioada de recuperare este scurtă, dar depinde de vârstă, tipul intervenției, complianță, greutate și alte boli asociate. În medie durează între 1 și 3 luni.