Despre profesionistul, medicul Armand Gogulescu ați aflat mai des lecturând părerile pacienților și colaboratorilor săi – medici și terapeuți. Despre omul Armand Gogulescu însă, cu valorile și preocupările lui, știți mult mai puțin. Ca atare, am stat de vorbă pe îndelete cu domnia-sa pentru a vă putea povesti câte ceva.
Rădăcinile sale vin dintr-un trecut încărcat de istorie, din neamul unor mari familii de boieri ai Țării Românești din vremea lui Basarab I, zis și Negru Vodă. Pe linie paternă, Armand Gogulescu provine dintr-un șir de ofițeri de armată cu grad superior și magistrați de carieră cu origini pur românești, oameni cazoni, riguroși, serioși și disciplinați prin definiție, care i-au transmis și lui respectul față de reguli, onoare și punctualitate.
Din partea mamei a moștenit mai mult o filieră artistică multiculturală de medici și pictori renumiți – un chirurg șef al garnizoanei casei imperiale austro-ungare sau pictorul Laszlo Dioszeghy.
Prin gene și tradiția moștenită a împletit în viața sa personală rigoarea cu latura artistică și iubirea față de frumos.
În copilărie, își dorea să devină medic sau arhitect. A studiat cu nesaț toate cataloagele de artă universală din biblioteca familiei și și-a dezvoltat în timp un sensibil simț al observației pentru detalii, arhitectura clădirilor și un gust pentru calitate în design interior.
Acest spirit de observație cultivat din copilărie îl ajută să remarce imediat tot ce nu este la locul lui, orice aspect disonant, lipsit de estetică și nepotrivit cu un anumit context sau ambient.
A gândit și pus pe hârtie cu mâna lui tot ce se vede în aspectul clinicii – de la circuitele interioare funcționale la recepția generoasă și elegantă, ușile deosebite, lemnul de pe pereți, mobilierul, modelul și stereotomia gresiei – și și-a proiectat singur mobilierul și bibliotecile de acasă.
Preocuparea pentru bunul gust în design interior și amenajarea peisagistică, formată prin exemplele și modelele din familie, îl caracterizează. Se surprinde singur adeseori, atunci când se plimbă prin oraș, observând detaliile arhitectonice ale clădirilor istorice. Mereu remarcă un detaliu nou care înainte i-a scăpat.
Elev fiind, traversa doar strada la finalul orelor pentru a se juca și descoperi toate cotloanele Clinicii de Balneofizioterapie de pe Loga – fondată și condusă și de tatăl său. L-a văzut de mic cum se îngrijea să fie mereu ordine, curățenie și o bună organizare a lucrurilor. Se visa (cu ochii deschişi) plimbându-se pe coridoarele spitalului tatei îmbrăcat într-un halat alb de doctor.
Pedagogicul şi Loga (şcolile pe care le-a urmat) fiind situate pe aceeaşi stradă cu Clinica de Balneofizioterapie, zilnic după cursuri era prezent la tata, deci poate spune că în acea bijuterie de clădire istorică și-a petrecut copilăria. Era pe acea vreme o clinică adevărată de recuperare în care se lucra la standarde înalte, un sanatoriu în adevăratul sens al cuvântului, cu o diversitate de procedee de electroterapie, hidroterapie, termoterapie, fototerapie și hidrokinetoterapie în bazin cu apă termominerală.
După anul 1990 a asistat la stagnarea, decăderea și chiar degradarea Clinicii de Balneofizioterapie, în care nu s-a mai făcut timp de 30 de ani nicio investiție consistentă până recent, când s-a început construirea noului ambulatoriu de specialitate.
Recuperarea medicală a fost multă vreme prost văzută, fiind tratată ca o Cenușăreasă, ca o anexă a altor specialități medicale mai vechi. Majoritatea cabinetelor de fizioterapie private sau de stat erau amenajate la subsoluri sau demisoluri igrasioase, în beciuri, spații tehnice și chiar garaje care erau improprii pentru această activitate. Sediile cabinetelor de fizioterapie subliniau o dată în plus faptul că acestei activități medicale nu i se acorda importanța cuvenită.
A simțit că se cerea o alternativă privată în Timișoara care să răspundă nevoilor de recuperare medicală a timișorenilor și să ofere servicii premium, de calitate, oamenilor educați și exigenți. De aceea a creat Socrates Clinic.
A adus aici echipamente și tehnologie medicală de ultimă generație. Tatăl său era un om tehnic și inovator, inventator al unor aparate patentate de electroterapie, iar Armand a moștenit de la el această pasiune pentru tot ce înseamnă progres tehnologic pus în slujba pacientului.
Până în anul V de facultate s-a gândit că se va specializa într-o ramură chirurgicală. Intra deja în sala de operație și avea aptitudinile necesare unui bun chirurg – grija, atenția, manualitatea și meticulozitatea.
A observat însă cât de solicitantă pentru viața personală este munca unui chirurg. Fără o vocație pură care să te determine să îți sacrifici familia și viața personală, nu prea merge. Viața unui chirurg pendulează între vizită și contra-vizită, fără vacanțe și timp liber pentru familie, mereu doar la un telefon distanță de o urgență. Adeseori un chirurg nu ajunge acasă cu zilele și doarme la clinică.
A căutat o alternativă care să nu presupună sacrificarea vieții personale și de familie. Dorea și dorește să petreacă timp de calitate cu familia, cu soția și copiii. Nu ar sacrifica niciun minut din activitățile comune cu familia pentru glorie, imagine, recunoaștere profesională sau personală.
A ales – firesc – recuperarea medicală: era ceea ce a văzut toată viața în familie, ce știa și cu ce rezona din perspectiva grijii și empatiei față de pacient. Orice om ajunge să aibă nevoie de serviciile de recuperare medicală mai devreme sau mai târziu în viața lui. Există numeroși pacienți cronici fideli care vin la recuperare de zeci de ani și cu care dezvolți o adevărată relație de prietenie bazată pe respect, comunicare și încredere.
Consideră că viitorul în recuperarea medicală va consta în robotică și inovarea tehnologică medicală. Oamenii vor redescoperi importanța grijii față de sănătatea lor și vor învăța că viața activă, bazată pe sport și mișcare îi poate ține departe de dependența de pastile.
Faptul că deține o clinică privată de recuperare medicală i-a permis să ajute copii cu probleme grave de sănătate – politraumatisme sau cazuri oncologice – să fie tratați pe termen lung de echipa Socrates Clinic fără niciun cost.
Predând la Universitatea de Medicină și Farmacie a putut să își aleagă și să alcătuiască un colectiv de oameni tineri, dar cu caracter aparte, pe care să îi formeze profesional chiar el. A căutat mereu să angajeze oameni bine educați, cu cei șapte ani de acasă, punctuali și politicoși, care știu cum să se prezinte și să se comporte în relația cu un pacient. Pune accentul pe atitudine și implicare. Îi alege după modelul său şi în conformitate cu valorile sale de viață: să fie perfecţionişti, punctuali, prompţi şi să ducă la bun sfârşit orice sarcină pe care şi-o asumă. Să fie oameni care să se înțeleagă, să se sprijine și să se ajute între ei. Pe aceste criterii, oamenii s-au cernut în timp, unii au plecat, alții au venit și au rămas doar cei ce răspundeau acestor exigențe și simțeau că se potrivesc acestui mediu.
Prin poziționarea sa publică, a declarat excelența în servicii o prioritate de top a fiecărui angajat al clinicii Socrates. Cel mai bun mod de a trece onorabil prin viață este să fii ceea ce pretinzi că ești. Să fii autentic preocupat de excelență, nu doar declarativ, din vârful buzelor.
De aceea a creat „Bursele de Excelență Socrates Clinic”, un program de responsabilitate socială adresat tinerilor studenți viitori fizioterapeuți ambițioși, empatici, dedicați profesiei și talentați, care pot urma stagiile de practică în clinică, iar ulterior să aibă un loc de muncă în specializarea lor asigurat încă de la absolvire.
Rețeta succesului pentru doctorul și omul Armand Gogulescu constă în politica pașilor mărunți și siguri care nu dau greș, făcuți însă constant, cu tenacitate și în direcția bună. Nu își face iluzii ca să nu aibă deziluzii. De aceea, preferă să construiască temeinic și apoi să consolideze ceea ce deja a construit. Dezvoltarea vine apoi natural, de la sine, pas cu pas, câte un pas în față sau mai sus.
Și-a dorit o clinică stilată, care să iasă din tipare, să nu fie un spațiu impersonal și rece. Nu a dorit o clinică cu linoleum pe jos ușor de spălat, cu mobilier durabil din plastic și pereți albi, cum este cam peste tot. A vrut să creeze un loc unde omul să se simtă bine încă de la intrare prin felul cum este primit și tratat. Starea lui de bine să înceapă din momentul în care trece pragul clinicii, prin felul cum e întâmpinat cu empatie și înțelegere la recepție, de la lumina caldă, ambientul plăcut și personalul amabil. Să construiască un tot unitar, un pachet complet de servicii.
Fiind un om foarte meticulos, căruia îi plac lucrurile făcute așa cum trebuie, a stat în șantier cu muncitorii atunci când a fost amenajată clinica, pentru a se asigura că lucrează bine.
„La Socrates Clinic facem din conversație și terapie o artă pentru a vindeca trupuri și suflete și pentru a reda fiecărui pacient încrederea în puterea de a-și recupera starea de bine și sănătatea. Pas cu pas, zi de zi, cu răbdare, tenacitate și perseverență”, ne-a declarat dr. Armand Gogulescu.
„Sunt un om cu picioarele pe pământ, care îşi urmăreşte tenace, pas cu pas, ţelul profesional de a gândi, proiecta, conduce şi deţine o clinică de top din perspectiva calităţii serviciilor oferite şi a reputaţiei brandului pe piaţa medicală timişoreană.
Bunica mea îmi zicea: «Să nu uiți niciodată că trestia se îndoaie, iar stejarul nu se apleacă, se rupe». Eu prefer stejarul. O atitudine demnă, cu coloană vertebrală. Corect, adept al respectării regulilor, pentru care onoarea este mai presus de toate. La fel ca unchiul meu, Armand Călinescu, ministru de interne şi prim-ministru al României, supranumit Omul de Oțel, care nu a fost un om al compromisurilor politice.
Citatele mele preferate sunt: «Medicul nu este decât un mângâietor al sufletului» (Petronius, Satyricon) şi «Ştiu că sunt inteligent, deoarece ştiu că nu ştiu nimic» (Socrates).”
