Oana Alexandra visa să devină fiziokinetoterapeut încă din copilărie. Mergea des cu părinţii la recuperare şi a avut astfel ocazia să cunoască personal şi să aprecieze câţiva terapeuţi drăguţi şi amabili, dornici să ajute oamenii în momentele critice ale vieţii, atunci când aveau mai multă nevoie de ajutor.
„Au devenit pentru mine un autentic model de comportament. Mi-am dorit, începând de atunci, să ajung cândva să fiu şi eu de ajutor, să pot contribui şi eu la îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a unei persoane care se recuperează după un accident sau a unui copil cu probleme fizice.”
A contat mult în alegerea profesiei şi faptul că Oana este o fire sportivă.
„Am făcut gimnastică de performanţă până în clasa a VIII-a, apoi am practicat atletismul. De la dinamismul atletismului şi gimnasticii de performanţă la tenacitatea şi perseverenţa gimnasticii medicale mi s-a părut doar un pas.”
Cum a ajuns la Socrates Clinic?
„M-a chemat domnul doctor Armand Gogulescu, care mi-a fost şi profesor la facultate. Cred că m-a remarcat la cursuri pentru că eram activă şi interesată şi stăteam mereu în primele rânduri.”
A început activitatea la clinică din 2008, pe vremea când sediul era pe strada Cluj, iar în echipa de terapeuţi mai erau doar doi oameni în afară de ea. Acum spaţiul e mult mai generos, aparatura este mai performantă, echipa a crescut mult, dar un singur lucru a rămas neschimbat: s-a menţinut calitatea ridicată a serviciilor deoarece „interesul pentru binele pacientului a rămas pe primul loc”.
Crede că în sala de gimnastică medicală se observă cel mai bine progresul şi rezultatele în recuperarea medicală.
„Aici ai la dispoziţie mai mult timp pe care să îl dedici pentru a lucra direct cu pacientul, poţi doza progresiv antrenamentele recomandate pentru a obţine cel mai bun rezultat, fără a depăşi însă niciodată pragul suportabil al durerii.”
Experienţa îşi spune cuvântul în cazul Oanei, care ne-a împărtăşit câte ceva din secretele succesului în lucrul cu oamenii aflaţi în suferinţă:
„Comunicarea deschisă şi aprofundată cu pacientul este esenţială. Contează mult în abordarea terapeutică să cunoşti bine de la început care este istoricul bolii de care suferă fiecare, care este vârsta pacientului, dacă este o persoană sportivă sau sedentară, cât de obişnuit este cu efortul fizic. În funcţie de toţi aceşti factori, poţi să dozezi exerciţiile în mod personalizat, mai multe sau mai puţine, mai grele sau mai uşoare, precum şi ritmul în care creşti gradul lor de dificultate. Mai cântăreşti persoana şi din ochi şi o urmăreşti apoi cu atenţie la prima şedinţă pentru a-ţi stabili planul de tratament. Ţin mereu cont de scala durerii şi de complexitatea fiecărui caz. Mă atrag cazurile cele mai dificile prin provocarea profesională pe care mi-o aduc.”
Oana crede în importanţa pregătirii continue a kinetoterapeuţilor şi vrea să se specializeze pe terapia McKenzie pentru consolidarea coloanei vertebrale şi tratamentul durerilor de spate.
„Sper ca în timp să evolueze şi mentalitatea românilor despre fiziokinetoterapeut, să ne vadă ca pe nişte specialişti autentici, cu o facultate de profil şi mulţi ani de pregătire în spate, aşa cum se întâmplă în Franţa sau în Austria, nu doar ca pe nişte persoane care fac masaj. Va fi şi rolul asociaţiei profesionale a fiziokinetoterapeuţilor să se ocupe de imaginea acestei profesii, dar şi al fiecărui profesionist în parte. Totuşi, chiar şi până atunci, nu poţi rămâne insensibil atunci când cineva îţi spune cu sinceritate că pentru el eşti un dar de la Dumnezeu deoarece i-ai luat durerea cu mâna şi şi-a putut astfel relua mai rapid activităţile zilnice.”
