Dana Cristudor s-a născut într-o familie de sportivi. Tatăl ei a făcut atletism și bob, ajungând chiar și la jocurile olimpice, mama a practicat patinajul artistic, iar acum este antrenor.
Dana a schiat când era mică, apoi, ca sportiv profesionist, a ales scrima. Împreună cu sora ei îi însoțeau pe câte unul dintre părinți în cantonamente de mai multe ori pe an, înțelegând bine încă din copilărie ce înseamnă viața de sportiv.
„Am văzut încă de atunci cât de mult contează recuperarea medicală după o accidentare și am înțeles cât de important este să avem grijă de corpul nostru care e singura noastră casă pe acest pământ.”
A făcut apoi la Brașov, timp de doi ani, recuperare pentru o problemă la coloană apărută datorită creșterii. Consideră o șansă faptul că a fost tratată de persoana cea mai potrivită pentru a-i deveni model în viața profesională.
„Doamna Roșca m-a impresionat plăcut prin creativitatea și pasiunea ei pentru gimnastica medicală. Ca și copil aveam tendința firească să mă plictisesc repede, eram doar în clasa a VII-a, iar dumneaei găsea întotdeauna o metodă, un joc nou prin care îmi capta cumva atenția și mă păstra interesată și implicată în recuperare.”
Cam în același timp, Dana devenise curioasă privind lecțiile de anatomie care i se predau la școală și dorea să înțeleagă logica diferitelor mișcări ale membrelor și felul în care funcționau sistemele osos și muscular.
„Stăteam de vorbă mereu cu părinții mei despre aceste probleme și primeam mici învățături pe care le păstram în memorie și care îmi deschideau cu adevărat ochii față de anumite probleme de sănătate cu care se poate confrunta un om.”
Astfel, încet-încet, s-a îndrăgostit de kinetoterapie pe care o găsește o meserie minunată. A absolvit kinetoterapia și motricitatea specială la Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane a Universității Transilvania din Brașov.
„Mă bucur că am ajuns să o practic și îmi face realmente plăcere. Vezi pe fiecare pacient cât de încântat este la finalul tratamentului, după ce se simte mai bine. Poți citi efectiv bucuria în ochii pacientului și asta este pentru mine cea mai mare răsplată. De aceea, mă străduiesc să alcătuiesc programul perfect pentru fiecare pacient, pornind de la diagnosticul medicului și de la dialogul personal purtat de noi pentru a afla cu ce alte probleme medicale se confruntă, ce îl mai deranjează pe lângă acea durere care l-a adus la clinică.
Noi, kinetoterapeuții, suntem și niște mici psihologi pentru că simțim efectiv atunci când oamenii vin încărcați cu tot felul de probleme din viața familială și profesională. Unii dintre ei au chiar ochii înlăcrimați. Îi ascultăm cu atenție și interes pentru a-i ajuta să fie predispuși la evoluție ca să se recupereze complet, trup și suflet, cât mai bine”.
Danei îi place să lucreze cu sportivii deoarece îi înțelege altfel pornind de la propria ei experiență și de la cea a familiei ei de sportivi profesioniști și antrenori.
„Sportivii depășesc cumva mai ușor pragurile psihologice ale efortului și evoluează mai consecvent în recuperare datorită voinței, rezistenței și forței pe care și le-au dezvoltat prin antrenament. Un sportiv nu stagnează prea mult la un anumit prag psihologic, nu își pierde dorința de a evolua, ci cu voință și tenacitate merge tot înainte spre ținta sa. Efortul de recuperare depus de un sportiv este mai vizibil, pentru el a trece de un platou și a continua este o nouă competiție, cu sine însuși”.
S-a mutat de la Brașov la Timișoara după finalizarea facultății pentru a urma un master de implanturi, proteze și evaluare biomecanică la Universitatea Politehnica.
A lucrat la început la un alt centru de sănătate, unde se ocupa atât de fizioterapie, cât și de kinetoterapie.
„Am vrut să evoluez mai mult pe kinetoterapie și am ales atunci Socrates deoarece este o clinică mai mare și mai importantă, cu o gamă mai diversificată de pacienți și cazuistică și unde am de la cine să învăț lucruri practice. Colectivul de fiziokinetoterapeuți al clinicii Socrates este unul sudat, suntem apropiați unii de alții și colegii sunt deschiși să împărtășească cunoștințele și tehnicile lor de lucru cu mine. Apreciez faptul că sunt niște oameni calzi și nu am simțit răutate în sufletul și comportamentul lor. Nu fac diferențe între ei și mă înțeleg bine cu toți colegii din tură.”
Dana Cristudor a auzit de Socrates Clinic încă de când a ajuns în Timișoara, i-a studiat mai întâi oferta online, descoperind cu încântare faptul că dispune de bazin de înot pentru hidrokinetoterapie și de un compartiment de kinetoterapie distinct și bine dotat.
În viitor, vrea să se implice și în exercițiile de hidrokinetoterapie cu pacienții, fiind prima clinică unde a remarcat că terapeuții intră și ei în bazin pentru a le indica pacienților modul corect de executare a exercițiilor recomandate.
Întrebată ce a impresionat-o la Socrates, Dana mi-a mărturisit: „m-a convins felul cum se comportă managerul clinicii, faptul că e om cu oamenii înainte de a fi șef”. Iar când am rugat-o să-mi împărtășească povestea recuperării care a impresionat-o cel mai mult, iată ce a povestit:
„Am avut un pacient cu ruptură de tendon ahilian de la baschet și am fost un martor implicat la o recuperare impresionantă. Am văzut cât de repede s-a recuperat doar din cauză că avea voință. Într-o lună și jumătate era deja activ profesional, deși recuperarea într-un asemenea caz ar fi trebuit să dureze cel puțin dublu. Era profesor de educație fizică și sport la o școală din Timișoara și nu mai avea răbdare să stea acasă. Dorea să meargă din nou cu copiii lui în parc și să se întoarcă la sala lui de sport. Aceste lucruri îl motivau, iar după prima săptămână de tratament venea deja cu bicicletă de acasă la clinică. Își cunoștea însă bine limitele personale și cât le putea forța, fiind un practicant al sportului. Ce făceam noi împreună în sală făcea și el singur acasă, spre deosebire de unii pacienți mai comozi cărora nu le place să facă mișcare și care abia așteaptă să termine și cele zece zile de recuperare. Evoluția acestui pacient s-a datorat exact calităților pe care le apreciez cel mai mult: voința, tenacitatea, perseverența.”
Dana crede că e important să ne trăim frumos viața cu toții deoarece e scurtă, iar memoriile și amintirile frumoase sunt în final ceea ce învățăm din ea, lucrurile valoroase cu care rămânem.
