În acest articol vei afla cum funcționează articulația talocrurală (glezna), ce este o entorsă, cum poate fi clasificată, ce simptome o însoțesc, cum este investigată medical și care sunt metodele de tratament — de la măsuri conservatoare până la intervenții chirurgicale.
Funcția articulației talocrurale
Articulația talocrurală (glezna) reprezintă un complex articular ce permite orientarea piciorului în toate direcțiile spațiului, absorbția șocurilor și transmiterea greutății spre suportul de sprijin în statică și locomoție. Pentru a rezista acțiunii forțelor solicitante mari, articulația gleznei trebuie să fie stabilă atât în statică articulară, cât și în dinamică. Stabilitatea gleznei este mixtă, rezultând prin acțiunea combinată a elementelor osoase și ligamentare. Conformația geometrică a suprafețelor articulare este responsabilă în principal pentru stabilitatea osoasă.
Ce este entorsa gleznei?
Entorsa gleznei apare atunci când ligamentele care asigură legătura între oasele piciorului și cele ale gambei sunt răsucite. Deși frecvente, entorsele gleznei nu sunt întotdeauna leziuni minore. Aproximativ 25% din cei care fac o entorsă de gleznă vor prezenta pe termen lung durere în articulație și o oarecare sensibilitate.
Etiologie
O leziune prin inversiune, cea mai frecventă cauză de entorsă de gleznă, apare atunci când glezna este rotată în exterior și talpa piciorului este adusă în interior. Rezultă astfel întinderea sau ruperea ligamentelor dintre talus și peroneu. Este cel mai frecvent mecanism prin care se produc entorsele de gleznă.
Într-o leziune prin eversiune, glezna se rotește în interior și talpa piciorului spre exterior, lezând ligamentele din partea internă a articulației.
Leziunile ligamentelor variază de la simple întinderi până la rupturi parțiale sau complete.
Clasificarea entorselor
Se va face o stadializare a leziunii de către medicul specialist:
- Gradul I reprezintă întinderea a ligamentelor, prezentând o ușoară sensibilitate, edem (umflare a gleznei) și rigiditate. Apare durere la mers.
- Gradul II reprezintă o leziune parțială a ligamentelor cu durere, edem și echimoză (învinetire) moderate. Zonele lezate sunt sensibile la palpare și există durere în timpul mersului.
- Gradul III reprezintă ruperea completă a ligamentului afectat însoțită de edem și echimoză severe. De cele mai multe ori mersul este imposibil, existând o durere puternică, deși durerea inițială poate să scadă imediat în intensitate.
Simptome
De obicei este resimțită imediat durerea pe partea pe care s-a produs entorsa. De cele mai multe ori glezna începe să se umfle imediat și poate de asemenea să apară echimoză. Zona afectată este de obicei sensibilă la palpare. Într-o entorsă ușoară, edemul se ameliorează în câteva zile.
Severitatea simptomelor depinde de gradul de lezare al ligamentului afectat.
În entorsele mai severe apare incapacitatea de a merge și instabilitate de gleznă. La început apare, de cele mai multe ori, o durere extremă care se ameliorează în interval de o oră.
Dacă o entorsă nu se vindecă în mod corespunzător, articulația gleznei va deveni predispusă către o nouă leziune. Unele persoane acuză durere și edem care persistă.
Se recomandă un consult ortopedic în toate situațiile, dar mai ales dacă:
- există durere moderată sau severă, edem și echimoză severe
- există amorțeli și furnicături (parestezii)
Tratamentul corect și exercițiile de recuperare asigură o vindecare corespunzătoare. Dacă nu sunt urmate recomandările date de medic, glezna poate să rămână instabilă.
Investigații
Medicul specialist va face o anamneză pentru a cunoaște cum s-a produs entorsa de gleznă. Apoi se va face un examen obiectiv al gleznei și piciorului, chiar și al genunchiului, pentru a se observa dacă sunt prezente și alte leziuni asociate. Se va testa mobilitatea gleznei și a piciorului de către medic pentru a se observa dacă ligamentele sunt afectate. Totuși, dacă durerea este foarte intensă, examenul clinic trebuie temporizat.
Va fi nevoie de un examen radiologic pentru a se observa dacă s-a produs o fractură, lucru posibil în același timp cu entorsa. Entorsele grave pot fi investigate prin RMN, pentru a cuantifica mai bine leziunile ligamentare. Noi recomandăm RMN obligatoriu în perioada acută dacă pacientul este sportiv de performanță, sau dacă simptomele sunt foarte accentuate, și în toate entorsele cronice cu sechele (entorse repetate cu instabilități de gleznă).
Tratament
Tratamentul entorsei de gleznă depinde de gradul afecțiunii:
- fașă elastică în entorsele de gradul I și aparat gipsat 14-21 zile în entorsele de gradul II și III;
- dacă pacientul este tânăr, activ, în entorsele de gradul III nu este indicat tratamentul ortopedic prin imobilizare, ci tratamentul chirurgical prin refacerea aparatului ligamentar (ATFL și CFL);
- poziție proclivă (piciorul trebuie ținut sus, în pat, pe o pernă);
- gheață – în primele 24-72 de ore sau până când dispare edemul, se aplică pachete de gheață timp de 20-30 de minute, de 3-4 ori pe zi;
- AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) trebuie administrate conform sfatului medicului;
- antiinflamatoare locale (spray, cremă, gel) în cazul entorselor care nu au necesitat imobilizare;
- antialgice la nevoie;
- anticoagulante în cazul imobilizării în aparat gipsat.
Majoritatea entorselor de gleznă se vindecă cu un tratament corespunzător și exerciții de refacere. În cazul entorselor severe care au necesitat imobilizare gipsată, după îndepărtarea gipsului sunt necesare: evitarea eforturilor fizice pentru 2-4 săptămâni, folosirea unei glezniere, fizioterapie și antiinflamatoare locale.
Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical este indicat în entorse acute la pacienții tineri sau foarte activi și în entorsele cronice, atunci când glezna rămâne instabilă. Este luat în considerare tratamentul chirurgical și pentru fractura oaselor asociate.
Recuperare și prevenție
Entorsele de gleznă au nevoie de o medie de 4 săptămâni pentru a se vindeca, dar în unele cazuri pot să dureze chiar mai mult, în funcție de severitatea acestora. După vindecarea entorsei, folosirea unei glezniere ajută la prevenirea unui nou traumatism.
