Adina Elena este o persoană calmă şi răbdătoare. Când preia un nou pacient, pe faţa ei zâmbitoare nu se observă niciodată nici oboseală, nici tensiune sau supărare. Lucrează cu plăcere cu pacienţii în vârstă cărora le redă încrederea că totul va fi bine.
„Vorbesc pe îndelete cu ei, îi ascult şi îi întreb ce mai fac şi cum se mai simt. De multe ori mă gândesc la faptul că poate sunt singuri şi nu au cu cine să vorbească şi în faţa cui să îşi deschidă sufletul. Pacienţii cronici, atunci când revin la tratament în clinică după şase luni, întreabă de mine la recepţie şi solicită să îi servesc tot eu, dacă se poate, pentru că au fost mulţumiţi de calitatea muncii mele şi pentru că le-am redat senzaţia de bine. Ţin mult la aprecierea fiecărui pacient, acest lucru mă face să uit imediat de oboseală sau de durerile de spate. O vorbă bună adresată de un pacient contează enorm pentru mine, mă face să mă simt valoroasă şi importantă.”
Adina simte că Socrates Clinic este un loc unde poate să evolueze profesional, să crească în profesia de fiziokinetoterapeut. Este însă de părere că, pentru a trece la nivelul următor şi a se specializa suplimentar pe kinetoterapie, trebuie să stăpânească bine partea de electroterapie pe care o face la ora actuală, să se descurce cu uşurinţă cu mai mulţi pacienţi în paralel.
„Este o clinică care îţi oferă multe opţiuni atât ca terapeut, cât şi ca pacient. Se pune mult accentul pe seriozitate, pe calitatea muncii. Îmi place faptul că lucrez cu oameni deosebiţi de la care pot să învăţ secretele meseriei. Uneori ai nevoie de ajutor, masajul este solicitant şi ai nevoie de o pauză pentru refacere. Atunci apreciez cel mai mult faptul că fac o echipă atât de bună împreună cu Oana, Răzvan şi Sergiu. Suntem prieteni, ne împărtăşim unii altora problemele şi ne ajutăm cu pacienţii. Niciunul dintre noi nu fugim de muncă şi nu refuzăm o solicitare de ajutor venită din partea unui coleg care trebuie să îşi reîncarce bateriile cu energie. Facem totul cu drag.”
Pacienţilor le place felul cum sunt trataţi la Socrates, felul cum li se vorbeşte şi atenţia care li se acordă. Personalul tânăr le dă energie şi încredere în demersul lor provocator de recuperare.
„Am înţeles importanţa fiziokinetoterapiei printr-o întâmplare personală petrecută în familie. Bunicul meu a rămas paralizat în urma unui accident vascular cerebral. Eram la liceu şi nu ştiam ce înseamnă recuperarea medicală, dar apoi întreaga familie s-a străduit să găsească un terapeut bun care să îl ajute pe bunicul să îşi revină. Atunci am priceput că meseria de fiziokinetoterapeut este o meserie de viitor tocmai pentru că pune pacientul pe primul loc. Am ştiut ce vreau să fac în viaţă.”
