„Sunt o persoană activă, sportivă şi pasionată de motociclism încă din 2007. Din păcate, în 16 august 2015 am avut un grav accident de circulaţie, intrând în coliziune cu un autoturism. Rezultatul nefericit a fost o fractură de rotulă, oase zdrobite la laba piciorului, genunchiul fracturat. Au urmat mai multe operaţii reuşite. Am fost imobilizat timp de 6 săptămâni cu material de osteosinteză (broşe, tije şi şuruburi metalice).
Accidentul mi-a dat toată viaţa peste cap. În primul rând, m-a scos din activitatea lucrativă timp de 6 luni. Nu mi-am mai putut câştiga existenţa ca mecanic auto pentru autocamioane. Am şi pierdut o parte dintre clienţi – care şi-au căutat între timp soluţii alternative. Eram şi în construcţie cu casa familiei pe care o ridicasem cu propriile mâini pornind de la fundaţie. Ajunsesem deja să comand tâmplăria… Un asemenea eveniment nedorit te pune pe pauză şi ajungi să depinzi doar de veniturile soţiei. Trebuie să investeşti în tratamente şi recuperare medicală într-un moment în care depinzi doar de un singur venit modest care îţi mai intră în casă şi nu e deloc simplu.
Chirurgul care m-a operat, un om şi un medic deosebit, dr. Dinu Vermeşan, mi-a recomandat Socrates Clinic pentru recuperare după accident, informându-mă că sunt recent deschişi, bine puşi la punct şi au oameni calificaţi, de meserie.
M-au tratat bine. Vorbesc cu tine, sunt comunicativi. Pot spune chiar că am legat prietenii cu terapeuţii şi cu o parte dintre pacienţii cu care mă întâlneam frecvent la şedinţele de tratament care au durat timp de 4 luni. Am ieşit împreună în oraş, am luat masa împreună şi ieşim şi acum din când în când la o bere. Simt că ar fi trebuit să continuu tratamentul o perioadă mai îndelungată, dar după cum spuneam, am avut de la început nişte limitări financiare.
Am tras de mine şi m-am forţat să mă recuperez cât mai repede pentru că mi-am propus încă de la început ca până de Crăciun să mă pun pe picioare şi să revin la muncă pentru a reîncepe să fac bani. Voinţa, motivaţia şi ambiţia personală contează foarte mult pentru a urmări cu tenacitate şi perseverenţă tratamentul recomandat.
Exerciţiile de kinetoterapie şi masajul profesional m-au ajutat foarte mult. Kinetoterapeutul care s-a ocupat de mine m-a învăţat că trebuie să forţez puţin mai mult piciorul ca să depăşesc un anumit prag psihologic, al efortului şi durerii suportabile. A făcut acest lucru în mod treptat şi etapizat, nu brusc, cu multă atenţie, ţinând cont precis de limitele mele personale şi funcţionale, date de amplitudinea de mişcare a piciorului. Am observat astfel cum, încet-încet, piciorul începe să îşi dea drumul. Iniţial nu îl puteam îndoi deloc, apoi după doar trei luni de recuperare medicală, îmi făceam deja planuri de reluare a activităţii, chiar mai repede decât sperasem iniţial. Am redevenit optimist.
Jobul meu presupune mult efort, multe genoflexiuni şi trebuie să mă pot baza pe picior pentru a mă strecura sub un autocamion atunci când vreau să fac o reparaţie. Momentan, am învăţat să folosesc un mic scăunel la lucru pentru a-mi proteja piciorul şi a sta mai puţin aplecat, mai ales că încă nu pot să stau cu toată greutatea corpului pe genunchi. Instinctiv mă mai protejez şi acum, încă mai trebuie să mă recuperez şi mai am două broşe metalice în genunchi, dar nu am putut să mă rup de la lucru pentru a face o pauză în care să mă duc la spital să mi le scoată. De aceea, nici nu pot să stau direct pe genunchiul operat.
Apreciez la kinetoterapeutul meu, la Diana, faptul că a ştiut exact până unde să se întindă cu solicitările de efort la care m-a supus, a simţit cât mă ţine organismul, a înţeles cât e de gravă problema mea. M-a ajutat astfel să nu îmi prelungesc şederea degeaba acasă mai mult decât era cazul. Fiind o persoană activă, nu îmi place să stau degeaba, să trag mâţa de coadă. A contat mult faptul că a lucrat individual cu mine, unu la unu, alături de mine şi împreună cu mine. Îl simţi altfel pe omul de lângă tine care îţi exemplifică fiecare mişcare şi face efort în acelaşi ritm cu tine.
Masajul şi gimnastica medicală s-au potenţat una pe alta. Cu ajutorul unui masaj eficient, puţin mai intens, am avut întotdeauna muşchii bine încălziţi atunci când am început antrenamentul de gimnastică medicală şi mi-am putut face mai bine exerciţiile. Procedurile recomandate de medic se legau tare bine între ele, masajul fiind o etapă premergătoare kinetoterapiei, care mă pregătea pentru gimnastica medicală.”
