Raul Volloncs este un tânăr fiziokinetoterapeut, absolvent al promoției 2017 la specializarea de balneo-fizio-kinetoterapie a Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara, care, după un stagiu de voluntariat petrecut la Deva, s-a angajat la Socrates Clinic din plăcerea contactului direct cu pacienții și servirii oamenilor ale căror probleme le poate ameliora.
„Îmi place să aflu mai multe despre viața oamenilor, să stau de vorbă cu ei pe îndelete despre problemele și boala lor și să îi ajut.
Mama este asistentă la o clinică de reumatologie din Deva unde se ocupă de analize, pune perfuzii și performează diverse proceduri de fizioterapie. Știind că sunt atras de o profesie umanistă în care aș putea lucra direct cu oamenii, m-a îndrumat spre această ocupație spunându-mi că ea crede că s-ar putea să îmi placă.
Și, într-adevăr, a avut dreptate. Mă adaptez ușor în funcție de personalitatea fiecărui om aflat în fața mea și de specificul problemelor sale, mă bucur atunci când simt că le iau durerea cu mâna și pot să îi ajut prin terapie, dar și cu vorbă bună și un gest de consolare.
Sunt apreciat pentru masajul mai profund și intens pe care îl practic, insist mai mult la masaj pe tegument, în limita suportabilității fiecărui pacient, iar efectele benefice nu se lasă prea mult timp așteptate.
Pe măsură ce capăt experiență în activitatea de zi cu zi din clinică, mă adaptez la stilul intens și productiv de muncă și încerc să mă integrez în echipă. Îmi place să lucrez în echipă cu ceilalți terapeuți tineri de la Socrates Clinic, iar Tomi este un adevărat mentor pentru mine, o persoană apropiată și caldă, o fire sociabilă care mi-a arătat ce trebuie făcut, mi-a explicat cum funcționează aparatura și este disponibil să îmi răspundă la întrebări. Dincolo de lecțiile de viață și comportament în echipă, Tomi se pricepe și la kinetoterapie, iar eu îmi doresc să învăț și procedurile de gimnastică medicală deoarece mi se par mai creative decât cele de fizioterapie, permit o abordare mai complexă și mai puțin standardizată, adaptată patologiei fiecărui pacient.
Sunt o fire sociabilă, cei din jur îmi spun că aș avea chiar charismă și îmi apreciază umorul. Destind imediat atmosfera în echipă cu o glumă, un zâmbet și o vorbă bună și aș putea spune că sunt deseori sufletul petrecerii.
Capitolul la care mai am de învățat este cel al atenției distributive, fără neglijarea detaliilor și fără tratarea lor ca pe niște lucruri neimportante. Recunosc că sunt puțin zăpăcit și repezit și, din dorința de a le face pe toate și a fi de folos tuturor, mai încurc lucrurile sau mai uit anumite aspecte. Dar mă străduiesc, sunt săritor la nevoie, învăț repede, sunt deschis ca o carte în comunicare, nu fac lucrurile de mântuială și le spun sincer oamenilor că pot apela la mine cu încredere atunci când au o problemă de sănătate deoarece mă voi strădui din răsputeri să fac tot ce e mai bine pentru ei.”
