Primii ani ai carierei lui Marius-Augustin Lucache au avut un traseu oarecum sinuos. Au fost pentru el ani de căutări şi redescoperiri ale sensului vieţii profesionale.
Prima facultate urmată a fost agronomia. A ales specializarea de ingineria şi protecţia mediului în agricultură pentru că se gândea că e o opţiune de viitor, pe care se va pune accentul până la urmă şi în România.
Dar pentru că nu avea propria lui fermă, Marius a lucrat ca declarant vamal la punctul de frontieră din Jimbolia, aproape de casă. De la un timp însă simţea că se plafonează şi că nu şi-a găsit cu adevărat menirea.
A decis să facă o a doua facultate. Chiar şi atunci a cântărit un timp între trei opţiuni foarte diferite: medicina, teologia şi kinetoterapia asociată educaţiei fizice şi sportului.
Avea deja 23 de ani, iar medicina i s-a părut o alternativă îndepărtată, unde durata şcolarizării şi pregătirii prin rezidenţiat este prea lungă înainte de a putea să intri propriu-zis în pâine. Iar el trebuia să lucreze ca să se întreţină.
Teologia îl atrăgea prin lucrul cu oamenii şi aplecarea spre problemele lor sufleteşti, dar şi aici era vorba de 4 ani de şcoală, în timp ce specializarea în kinetoterapie durează doar 3 ani la UVT. Până la urmă, factorul decisiv în alegerea noului drum în viaţă l-a avut faptul că îi place mult sportul şi se descurcă cu succes în orice activitate sportivă.
„Am practicat din copilărie tenisul de câmp, am jucat fotbal în echipa oraşului Jimbolia, am participat la competiţii profesioniste de atletism timp de doi ani şi am fost în echipa de baschet a liceului.
Sunt îndemânatic şi am o inteligenţă motrică nativă care mă ajută să prind repede, din mers, mişcările şi tehnicile specifice oricărui sport. Practicând diverse sporturi, ştiu acum din experienţă ce părţi ale corpului sunt mai folosite şi, implicit, mai solicitate în fiecare caz şi pot lucra eficient cu sportivii care se recuperează medical după accidentări sau în urma efortului intens presupus de participarea la competiţii.
M-am mobilizat când am înţeles că am prins astfel ultimul tren spre cariera de vis. Pur şi simplu nu am simţit efortul de a face facultatea şi de a lucra în acelaşi timp. Erau lucruri care îmi erau familiare. Sunt tare bucuros că am început să mă specializez în gimnastica medicală cât sunt încă tânăr şi în formă. M-am mutat în Timişoara şi m-am dedicat trup şi suflet noii meserii.”
Kinetoterapia îl atrage nu doar datorită asocierii cu mişcarea dinamică şi cu sportul, ci şi pentru că îi permite să lucreze cu oamenii, să îi ajute, ceea ce lui Marius îi aduce satisfacţia, împlinirea sufletească pe care o căuta atât de mult.
„Am răspuns imediat la primul apel primit din partea unei colege de facultate care lucra într-un cabinet de recuperare ce avea nevoie de un voluntar interesat să înveţe din mers meserie. Deşi era un program relativ rigid, ce punea mari responsabilităţi pe umerii unui tânăr voluntar, nu am ezitat niciun moment deoarece m-a ajutat să cresc enorm din punct de vedere profesional.
În acel prim an de practică am învăţat terapia manuală, masajul fascial profund şi să pun benzi prin tehnica de kinesio taping. De asemenea, am început să comunic mai bine cu oamenii, am devenit mult mai sigur pe mine şi am reuşit să transmit deschidere, înţelegere şi disponibilitate. La începutul fiecărei relaţii cu un nou pacient sunt esenţiale încrederea şi starea de linişte şi relaxare pe care le transmiţi ca terapeut. Apoi, contează mult documentarea aprofundată asupra afecţiunii pentru a putea recomanda un program personalizat optim.
După un an am simţit din nou că mă plafonam profesional, fiind limitat de practicarea unui număr restrâns de tehnici terapeutice. Repetam aceleaşi lucruri, mă rutinam.
O conjunctură fericită a făcut ca în momentul în care Diana Burian intra în concediu prenatal, colegul meu de facultate Răzvan Marian să fie kinetoterapeut la Socrates Clinic şi să mă anunţe că ar putea fi aici o oportunitate de carieră şi dezvoltare profesională pentru mine. Făceam deja mulţi bani, astfel încât nu eram în căutarea unui câştig financiar pe termen scurt, ci îmi doream o evoluţie profesională. Sunt convins că am făcut alegerea corectă.
La Socrates am mână liberă să iau decizii privind programul terapeutic pe kinetoterapie al pacienţilor cu care lucrez, ceea ce nu se întâmpla la fostul meu loc de muncă. Faptul că acum pot alege procedurile potrivite fiecărui caz şi pot gândi un plan individualizat de tratament mă face să mă simt împlinit.
Îmi plac colegii, mediul de lucru şi pot spune că, fiind o persoană sociabilă, m-am integrat rapid în colectiv şi am reuşit să învăţ multe lucruri noi. Toate experienţele profesionale şi de viaţă diferite prin care am trecut până acum m-au călit. Am avut grijă să îmi fac treaba bine oriunde am fost, să mă dedic pe deplin sarcinilor şi pacienţilor.”
Marius are argumente precise atunci când afirmă decis că Socrates Clinic este alegerea potrivită pentru el.
În primul rând, faptul că este singura clinică de recuperare medicală din Timişoara unde poate practica hidro-kinetoterapia. Apoi faptul că a învăţat să folosească exerciţii noi cu bureţi pentru membrele inferioare.
„Dincolo, la vechiul cabinet, lucram doar cu patologia spatelui. Acum pot trata patologii mult mai diverse, mai ales cu exerciţii pentru genunchi, menisc, articulaţia gleznei sau ligamente.
În viitor, mă gândesc serios să aprofundez tehnica McKenzie-Williams pentru care remarc că există cerere şi un interes ridicat din partea pacienţilor ce se confruntă cu probleme ale coloanei. Mişcările de flexie şi extensie a coloanei vertebrale permit terapeutului să contribuie la reducerea durerilor de spate şi la refacerea poziţiei normale a discurilor intervertebrale.”
