Florin Surtea era un elev obișnuit de 12 ani. Îi plăcea să joace fotbal cu colegii și să se antreneze la karate. Apoi, un diagnostic de leucemie acută limfoblastică a căzut ca un trăznet și l-a imobilizat pe un pat de spital timp de 14 luni.
Au fost 14 luni lungi, grele și traumatizante. 14 luni de luptă cu boala în care copilul a învățat pe propria piele că spitalul înseamnă frică și durere: înțepături, puncții, analize și branule.
În cele 14 luni de spitalizare, Florin nu a ieșit nici măcar pe coridor. În mod evident, decondiționarea datorată lipsei totale de mișcare, de exercițiu fizic i-a produs un deficit neuromuscular accentuat în trenul inferior.
După externarea din spital, la îndemnul medicului hematolog-oncolog, Florin a venit la Socrates Clinic pentru a se pune din nou pe picioare și a-și recăpăta mobilitatea de odinioară.
„La început era speriat, deoarece nu știa ce îl așteaptă. Credea că a ajuns din nou într-un spital”, ne-a povestit mama lui Florin, care îl însoțește mereu la kinetoterapie.
„În plus, avea o sensibilitate ridicată: orice mișcare, oricât de mică, îl durea. Îl durea să se ridice pe vârful picioarelor, să schimbe poziția, să calce pe talpă, să umble pe călcâie. Nu se simțea stabil pe picioare, avea dificultăți la mers și se întreba ce o să urmeze, cum o să se descurce singur odată ajuns acasă.
Primul pas esențial în revenirea din traumă și depășirea fricii de spital, de medici și de personal medical a fost momentul consultației inițiale, în care a întâlnit un medic prietenos, pe dr. Armand Gogulescu. L-a întrebat unde îl doare, a stat de vorbă pe îndelete cu el, l-a pus să facă anumite mișcări pentru a vedea cum i se aliniază picioarele și dacă există riscul unei posturi vicioase. L-a ajutat să se obișnuiască cu ideea că aici se va întâlni și se va juca doar cu prieteni, că nu va avea din nou întâlnire cu durerea, ci cu speranța.
Zi de zi s-a obișnuit cu terapeuții și cu aparatele de gimnastică. A văzut că începe să meargă din ce în ce mai bine, că nu mai e nevoit să se sprijine de mine. Și-a recăpătat echilibrul și a devenit mai sigur pe el.
După nouă ședințe de masaj și kinetoterapie durerea la mers nu mai este continuă, ci s-a transformat într-un mic disconfort suportabil. Florin este stabil pe picioare și și-a recăpătat forța în membrele inferioare.
Masajul la picioare făcut de Alexandra îl relaxează și îl ajută să reducă perioada de adaptare atunci când trece de la o poziție a corpului la alta, din stând în ridicat și invers.
Cu Thomas s-a conectat la nivel personal din prima zi și toate exercițiile de gimnastică îi par astfel distractive. Discută mereu împreună despre ultimele rezultate ale meciurilor de fotbal din campionat și simte că la kinetoterapie nu e ca la spital, ci ca la sport și la sală.
S-a familiarizat treptat cu exercițiile și mișcările recomandate de terapeut. A început gimnastica medicală pe masă atunci când simțea că nu îl țin genunchii și nu îl ajută corpul, apoi au introdus treptat bicicleta, banda, exercițiile la balustradă și spalier. Acum au crescut diversitatea și intensitatea exercițiilor efectuate pentru că Florin simte că poate duce mai mult și vrea mai mult”, ne-a povestit mama băiatului.
Florin a ținut să ne spună personal că își dorește ca în toamnă să fie din nou deplin apt de școală și abia așteaptă să își reîntâlnească colegii și să meargă la fotbal și karate. Să aibă din nou o viață normală.
„Mă simt mai independent și mai sigur pe mine și pe mișcările mele, mă pot ridica din nou pe vârfuri fără să mă doară. M-au pus pe picioare și îmi doresc să vin în continuare aici până ce mă voi simți pe deplin bine”, ne-a asigurat Florin.
