Medicus non est quam consolator animi

Medicus non est quam consolator animi

187 de articole

Astăzi vă voi vorbi chiar despre mine, despre motivaţiile şi resorturile interioare care au dus în final la ceea ce este astăzi Socrates Clinic. Va fi un articol foileton prin care voi încerca să acopăr trecutul (istoria şi evoluţia personală în profesie şi carieră), prezentul şi viziunea mea despre viitorul clinicii şi profesiei.

Cariera mea este o combinaţie de noroc, ambiţie, tenacitate şi o serie de conjuncturi fericite şi favorabile.

Am norocul să port numele tatălui meu şi să duc mai departe tradiţia începută de el la Timişoara prin înfiinţarea Clinicii de Balneofizioterapie de pe C.D. Loga. Nu prea există oameni importanţi din Timişoara care să se fi confruntat cu o durere sau o problemă de mobilitate şi funcţionalitate şi să nu fi auzit de tatăl meu sau chiar să fi interacţionat cu el şi să îl ştie.

La început, când auzea de mine, lumea mă confunda cu tatăl meu, credea că Socrates este o clinică privată înfiinţată de el, iar această notorietate dobândită pe merit de tata s-a reflectat şi asupra mea şi mi-a fost de folos la pornirea în carieră, dar m-a şi provocat la comparaţie şi la competiţie, la dorinţa de auto-depăşire, de a da tot ce pot mai bun pentru a construi în timp cea mai apreciată clinică privată de recuperare medicală din Timişoara.

Sunt un om cu picioarele pe pământ, care îşi urmăreşte tenace, pas cu pas, ţelul profesional de a gândi, proiecta, conduce şi deţine o clinică de top din perspectiva calităţii serviciilor oferite şi a reputaţiei brandului pe piaţa medicală timişoreană.

Ştiam de la început că am de parcurs nişte etape care nu pot fi arse şi internalizez profund faptul că în viaţă răbdarea este o virtute. De aceea, mă străduiesc întotdeauna să fac lucrurile foarte bine, ştiind că doar aşa există şansa ca cineva să remarce.

Cred în puterea exemplului şi niciodată nu am ezitat să fac de toate atunci când era nevoie la clinica mea privată, de la răspunsul la telefon la recepţie până la scoaterea unui bon la casa de marcat sau datul cu mopul în vestiar. Apreciez eleganţa estetică, ordinea, regulile şi curăţenia deoarece consider că în detalii stă diferenţa.

copilarie

Îmi amintesc cum copil fiind, în timpul orelor de biologie din şcoala generală, mă visam (cu ochii deschişi) plimbându-mă pe coridoarele spitalului tatei îmbrăcat într-un halat alb de doctor. Pedagogicul şi Loga (şcolile pe care le-am urmat) fiind situate pe aceeaşi stradă cu clinica de balneo, zilnic după cursuri eram prezent la tata, deci pot spune că în acea bijuterie de clădire istorică mi-am petrecut copilăria. Acolo mă jucam, pe coridoarele spitalului, ştiam fiecare cotlon şi scurtătură, uneori am avut parte chiar de petreceri de revelion ţinute la clinică. Pe atunci se putea şi asta. Am intrat de copil în acest mediu şi iată că peste 15 ani visul meu, cu ceva ambiţie şi cu multă tenacitate, s-a împlinit.

În copilărie m-am delectat cu cărţile catalogate pe categorii din generoasa bibliotecă a familiei. Un raft întreg era ocupat de maxime şi cugetări. Printre preferatele mele sunt două citate: „Medicul nu este decât un mângâietor al sufletului” (Petronius, Satyricon) şi „Ştiu că sunt inteligent, deoarece ştiu că nu ştiu nimic” (Socrates). Poate acesta este unul dintre motivele alegerii numelui clinicii, alături de întâmplarea fericită care a făcut ca primul sediu al Socrates Clinic să fie în complexul studenţesc din Timişoara, pe strada Socrates.

Armand Calinescu

Bunica mea îmi zicea că în viață trebuie să fiu ca „trestia”, care se îndoaie dar și ca „stejarul”, care se rupe. Eu prefer stejarul. Modelul meu de viaţă este cel supranumit „Omul de oţel al României”, Armand Călinescu, ministru de Interne , ministru al Educației, ministru al Apărării, ministru al Sănătății şi prim-ministru al României. I-am admirat întotdeauna atitudinea unchiului meu, o atitudine demnă, cu coloană vertebrală. Corect, adept al respectării regulilor, Armand Călinescu nu a fost omul compromisurilor cu extremiştii. Pentru el, onoarea era mai presus de toate. În scurtul său testament solicita doar două lucruri: soţia să vândă anumite proprietăţi pentru a achita imediat datoriile rămase în urma sa, iar băiatul său Barbu să îşi iubească mama şi ţara. 

Încă de la început mi-am dorit să pot avea o abordare holistică a pacientului 

Am terminat în anul 1998 facultatea de medicină la Timişoara, iar după un an de stagiu mi-am făcut rezidenţiatul şi, în paralel, am început să predau la Universitatea de Medicină şi Farmacie, la disciplina de Recuperare medicală. Era o specializare relativ nouă cea de Fiziokinetoterapie, prima promoţie de absolvenţi fiind în 2003. Practic am beneficiat de conjunctura fericită de a putea să pun umărul la construirea materiilor, programei şi curriculei de învăţământ în specializarea mea.

Am predat de-a lungul timpului mai multe materii de specialitate, precum: Tehnici de masaj și tehnici complementare, Metode de evaluare şi explorare în kinetoterapie, Activități de educaţie fizică şi sportivă de recuperare, Terapia ocupaţională, Fizioterapia în afecţiunile neurologice.

M-am concentrat însă în special pe updatarea conţinutului materiei de Kinesiologie funcţională, care are ca scop prezentarea sistematică a principalelor modalităţi şi mijloace de evaluare clinico-funcţională utile/utilizate în recuperarea medicală, astfel încât profesioniştii din această specialitate medicală – şi nu numai – să poată avea la dispoziţie modalităţi obiective şi eficiente de identificare, cât mai precisă, a ţintelor terapeutico-recuperatorii. Programul de recuperare este centrat pe statusul clinico-biologic şi disfuncţional al pacientului şi prin urmare, primum movens-ul este evaluarea clinico/paraclinică-funcţională; aceasta generează un diagnostic funcţional.

Toate aceste cunoştinţe teoretice acumulate în timp le-am testat apoi în practică şi le-am înglobat în fişele de tratament fizical-kinetic pe care le utilizăm în Socrates Clinic. Am ajustat mereu aceste fişe, le-am îmbunătăţit şi încă le îmbunătăţesc pe măsură ce îmi vin pe parcurs noi idei.

Mi-am început activitatea în privat în 2006, la un cabinet de recuperare imediat ce mi-am terminat rezidenţiatul şi am devenit medic specialist. Cu un curaj care friza întrucâtva inconştienţa am răspuns acestei provocări profesionale şi m-am aruncat cu capul înainte în această aventură de business, fără aşteptări şi ţinte planificate minuţios.

Apoi, încet-încet, mi s-au sedimentat ideile şi mi s-a structurat o viziune asupra acestei afaceri. De atunci, mi-am dorit ca la un moment dat să pot avea o abordare holistică a pacientului care să îi ofere un circuit integrat, cu sală de electroterapie, masaj, sală de gimnastică medicală şi bazin pentru hidrokinetoterapie.

În acea primă experienţă exista un bazin – unde am putut face printre picături ceva hidrokinetoterapie după ce se terminau orele de înot, precum şi o sală de întreţinere şi fitness – unde exersam din când în când şi componente de kinetoterapie. Furnizorul de echipamente medicale de recuperare de la care am făcut primele achiziţii pentru acel cabinet mi-a rămas alături până astăzi datorită unei fidelităţi reciproce pe care am cultivat-o, graţie diversităţii şi calităţii înalte a ofertei sale.

Ulterior, într-un spaţiu în comodat a luat naştere, în 2008, Socrates Clinic. Bazinul rămânea doar un vis încă, dar restul circuitului integrat a putut fi realizat, cu electroterapie şi masaj, precum şi o sală de kineto de 90 mp. Aveam de atunci o dotare performantă cu aparatură şi echipamente, doar că incompletă din perspectiva diversităţii faţă de ceea ce putem oferi acum.

Majoritatea fiziokinetoterapeuţilor clinicii Socrates sunt foştii mei studenţi cărora le-am remarcat voinţa, dar şi putinţa de a se ridica la nivelul aşteptărilor mele de calitate. Primele promoţii de absolvenţi de Fiziokinetoterapie şi recuperare, până prin 2007-2008, au dat dovadă de multă seriozitate, dorinţă de învăţare şi capacitate de a acumula cunoştinţe şi abilităţi. Aveam de unde să îmi aleg viitorii colaboratori şi angajaţi ai clinicii. Apoi, mai ales după 2010, calitatea a scăzut şi cu greu pot afirma că 10% dintr-o serie de 80-100 de absolvenţi corespund standardelor mele profesionale. Maximum. Pentru mine contează mai puţin notele sau cunoştinţele obţinute de studenţii mei. Pun accentul mai mult pe atitudine şi implicare la şcoală şi în stagiile practice. Îi remarc pe cei ce stau în primul rând, îşi iau notiţe şi pun întrebări. Apoi, ajung să îi cunosc mai bine pe cei ce decid să le coordonez eu lucrarea de licenţă şi care îmi dovedesc că lucrează serios pentru acest rezultat important pentru orice absolvent. Din anul 2009 le-am oferit posibilitatea, prin rotaţie, unei părţi dintre aceşti studenţi care s-au evidenţiat, să vadă şi să experimenteze practic în Socrates Clinic care este circuitul funcţional şi abordarea unui pacient într-o clinică privată de top. Astfel mi-am ales viitorii colaboratori. Îi aleg după modelul meu şi în conformitate cu valorile mele: să fie perfecţionişti, punctuali, prompţi şi complete finishers, adică să ducă la bun sfârşit orice sarcină pe care şi-o asumă.

Din 2009-2010 am demarat parteneriatele şi colaborările cu alte clinici şi furnizori de asigurări de sănătate şi abonamente medicale, mai întâi cu Medici’s, apoi cu Medlife şi Signal Iduna ulterior cu Regina Maria si Allianz. Auziseră de la abonaţii şi clienţii lor de Socrates Clinic – care oferea o recepţie generoasă şi elegantă, cu un mobilier în stil clasic (conform gustului format în familie) şi care avea gândit un circuit funcţional al pacientului. Au testat interesul nostru, iar eu am fost deschis acestui parteneriat de la început, chiar dacă startul în business a presupus la început doar lucrul cu pacienţi plătitori cash. Oamenii îşi achitau singuri, în avans, costul integral al pachetului de tratament cu un anumit discount, dar am înţeles încă de atunci că asigurările de sănătate şi abonamentele medicale pentru angajaţii corporaţiilor şi firmelor mijlocii private reprezintă viitorul clientelei acestei afaceri.

Clientela noastră s-a format în mod natural din rândul clasei de mijloc şi superioare, al oamenilor educaţi, de calitate intelectuală şi cu o putere de cumpărare medie sau ridicată, care auziseră de tatăl meu, vedeau în acest nume o garanţie şi apreciau serviciile premium de calitate.

Am intrat prima dată în contract cu casa de asigurări de sănătate de stat doar în 2010-2011, după ce începusem colaborarea cu furnizorii privaţi.

În fine, în 2015 am reuşit să ne mutăm în actualul sediu al clinicii Socrates din Calea martirilor 1989 nr.1. Am avut mereu această dorinţă de a evolua, nu îmi place să mă plafonez şi vreau să duc numele meu şi al clinicii cât mai departe. Din 2012 visam la această etapă ca la o împlinire – prin spaţiul generos pentru recepţia pacienţilor, vestiare şi sălile de tratamente de electro şi kinetoterapie, de cinci ori mai mare decât în vechea locaţie a clinicii şi prin bazinul propriu dedicat hidrokinetoterapiei.

Însă despre prezent, după cum v-am promis, voi povesti mai mult în episodul viitor. 

Clinica Socrates

Suntem aici pentru a vă ajuta să treceți victorioși peste suferință, să vă recuperați cât mai repede și complet starea de bine și de sănătate.

Unde ne găsiți?