Confucius spunea cu înțelepciune:
”Un om sănătos își dorește o mie de lucruri.
Un om bolnav își dorește un singur lucru, dar își împlinește cu greu singura lui dorință”.
Sănătatea, la fel ca timpul, este o formă eluzivă de bogăție. Începi să o valorizezi cu atât mai mult cu cât o pierzi.
Sănătatea îți oferă energie și opțiuni: poți începe și poți face orice îți propui.
Atunci când ești tânăr și sănătos, ai impresia că îți poți permite să faci orice cu corpul tău și să adopți pe moment un comportament mai puțin responsabil de tipul ”laissez faire, laissez passer”.
Cu timpul însă, atât deciziile bune, cât și cele greșite au, la fel ca dobânda, un efect de compunere și multiplicare.
Pe măsură ce îmbătrânim și ne consumăm sănătatea cu decizii de viață greșite, metabolismul încetinit și bolile cronice acumulate nu ne mai permit prea multe jocuri și grade de libertate. Contează tot mai mult să ai o dietă sănătoasă, să faci mișcare și să adopți alegerile corecte, altfel prețul ajunge să fie resimțiț și plătit tot mai repede. Aproape instantaneu.
Confucius avea dreptate: omul bolnav își dorește cu ardoare un singur lucru – sănătatea. Dar atunci e cam târziu să realizeze valoarea acestei avuții pe care a neglijat-o cu inconștiență atâta amar de vreme.
