Maria Calopărescu a avut un grav accident de maşină în luna mai a anului 2016, în urma căruia s-a ales cu numeroase traumatisme constând în fracturi de coloană, ale femurului şi gleznelor, una dintre ele trebuind fixată cu un implant în timpul operaţiilor multiple la care a fost supusă la Casa Austria din Timişoara.
Maria nu a mai avut probleme de sănătate înainte, lucra ca şefă de linie la o companie din domeniul automotive, iar vârsta încă tânără şi greutatea scăzută au fost de partea sa, ajutând-o să treacă cu bine peste acest nefericit accident în care a pierdut mult sânge înainte de a ajunge la spital.
A făcut ceva kinetoterapie încă din perioada când era imobilizată pe patul de spital, cu un medic ce se ocupa de pacienţii cu traumatisme grave. Apoi, la începutul lunii august 2016 a fost externată şi pensionată de boală din cauza handicapului locomotor dobândit.
La recomandarea dr. Dan Negoescu, medic primar neurochirurgie şi colaborator apropiat al clinicii Socrates, Maria a urmat aici o serie largă de proceduri terapeutice de recuperare medicală, câte un pachet în fiecare lună începând din septembrie 2016 până în mai 2017, majoritatea decontate prin casa de asigurări de sănătate.
„Am făcut kineto şi hidroterapie la Socrates, la început cu Diana, iar apoi cu Oana după ce Diana a intrat în concediul prenatal. De asemenea, Alexandra mi-a făcut masaj la picioare pentru mobilizarea gleznelor – care mi-a prins tare bine şi pentru care îi sunt recunoscătoare.
După accident, nu am mai mers deloc pe picioarele mele timp de cinci luni şi jumătate. Am venit la Socrates Clinic într-un scaun cu rotile. La început am făcut kinetoterapie pe o canapea, apoi încet-încet, din februarie-martie anul acesta, am coborât pe un covoraş.
Am fost optimistă de la început şi mi-am spus că la 33 de ani trebuie să reuşesc să merg din nou. Îmi repetam mereu în gând că voi bine, chiar dacă în primele luni durerile nu încetau deloc. Mi-am revenit treptat, cu ajutorul prietenilor şi al terapeutelor care mi-au vorbit frumos şi au avut de la început o atitudine deschisă faţă de mine, fiind de vârste apropiate. Am întrebat de mai multe ori până ce am înţeles pe deplin fiecare exerciţiu, iar Diana şi Oana m-au ajutat şi mi-au explicat atât cât a fost nevoie. Nu şi-au pierdut răbdarea cu mine şi nu m-au forţat, urmărindu-mi atent evoluţia.
În primele 3 luni, din septembrie până în noiembrie, am venit la tratament în scaunul cu rotile. Din decembrie, am început să merg cu ajutorul unui cadru metalic. Prima dată am mers din nou chiar aici, în sala de gimnastică medicală de la Socrates. Primii paşi i-am făcut sub privirile atente ale Dianei. M-am bucurat mult şi mi-au dat lacrimile. Toată lumea a fost emoţionată, mi-au făcut poze pentru a imortaliza momentul, parcă m-am născut a doua oară. Au fost amabili şi mi-au împrumutat acasă cadrul – ce era proprietatea clinicii – ca să exersez mersul şi la domiciliu.
Cu Răzvan am făcut gimnastică în bazin, unde am putut face anumite exerciţii care mi se păreau prea solicitante la sală. La sfârşitul lui ianuarie am renunţat şi la cadrul metalic şi am început să merg sprijinindu-mă în două cârje, iar din aprilie doar într-una singură.
Medicii şi terapeuţii Socrates Clinic sunt echipa ideală pentru ajutorul specializat de care are nevoie un pacient cu politraumatisme. Au răbdare, te încurajează, te ajută să rămâi optimist în ciuda parcursului dificil şi îţi spun mereu că totul va fi bine în final. Că nu vei rămâne mereu aşa, imobilizat în scaunul cu rotile pe viaţă.
Am comunicat mult cu terapeutele mele şi am rămas prietene. Când am fost la Băile Felix am văzut mulţi tineri imobilizaţi de mult timp în scaunul cu rotile. Mi-a fost tare milă de ei şi mi-am dat seama că, într-un fel, am fost tare norocoasă.
Voiam să scap cât mai repede de acest coşmar. Am parcurs în 8 luni drumul lung al recuperării – din scaunul cu rotile la mersul cu cadrul, cu două cârje, cu una singură şi apoi pe propriile picioare.
De la sfârşitul lunii aprilie 2017 sunt din nou şoferiţă. Mi-am luat inima în dinţi şi conduc iarăşi maşina. Prima dată la ţară, unde era mai puţin trafic, iar acum merg şi pe autostradă, dar sunt mult mai atentă la viteză şi la intrarea în curbe. După accident, mi-a intrat în reflex asta.
Evident, încă şchiopătez puţin, mai ales dacă stau mai mult timp în picioare sau dacă conduc mult. Trebuie să mă menajez, îmi îngrijesc mai atent sănătatea şi fac mişcare pe bicicletă la domiciliu. Vreau să devin asistentă medicală, iar în toamnă merg din nou la control la Casa Austria şi dacă am noroc şi totul va fi bine, în noiembrie sper să îmi scoată tijele şi să fiu din nou ca înainte.”
