Practica informării de pe Internet și a auto-medicației este larg răspândită în rândul noilor generații și împărtășită de omul modern – care consideră că astfel economisește timp și efort.
Atunci când luăm, însă, decizia de a selecta un tratament sau o conduită terapeutică ținând cont de sfaturile amatorilor și de indicațiile neprofesioniștilor care susțin că „lor le-a făcut bine”, trebuie să știm că ne asumăm și riscurile aferente.
Noi, oamenii, nu suntem toți la fel, așadar nu suntem asemănători nici cu „sfătuitorii” noștri, nici din perspectiva situației personale, nici din cea a istoricului sau stadiului afecțiunii de care suferim. De asemenea, ne lipsește obiectivitatea și practica pentru a ne vedea și înțelege corect de unii singuri.
Medicul specialist este singurul care ne observă și evaluează ca pe un tot unitar, ținând cont de simptomatologia manifestată, dar și de un întreg tablou clinic creionat cu ajutorul investigațiilor clinice (analize de laborator, date imagistice), al istoricului pacientului, al examenului obiectiv realizat pe aparate și sisteme – cel osteoarticular și cel locomotor fiind, evident, esențiale pentru recuperarea medicală fizical-kinetică.
Consultația realizată de medicul specialist stă la baza diagnosticului clinic și funcțional de certitudine care relevă etapa în care ne găsim din perspectiva afecțiunii (cu deficit ușor, mediu sau sever) atât din perspectiva motorie, a motricității, mobilității sau forței musculare, cât și din cea cognitivă, a interacțiunii și comunicării cu ceilalți și rezolvării independente de probleme.
Atunci când se proiectează și evaluează un tratament, se ține cont atât de satisfacția pacientului – dată de percepția gradului de recuperare a funcționalității și mobilității sale, cât și de aspectele ascunse, care nu sunt evidente oricui – asociate unei polipatologii sau unor patologii latente, cronice, neacutizate, ce pot genera contraindicații pentru anumite proceduri sau dozări diferite în funcție de capacitatea de efort.
Tratamentele sunt obligatoriu individualizate și personalizate, de la caz la caz. Personalizarea programului de tratament, mai ales a procedurilor de fizio(electro)terapie, ține cont de istoricul și specificul medical al fiecărui pacient.
De asemenea, este important de subliniat rolul fiziokinetoterapeutului profesionist în monitorizarea, urmărirea și corectarea posturii și aliniamentului coloanei, în personalizarea numărului de repetări recomandate ale unui exercițiu în funcție de starea și reacția pacientului și în verificarea efectuării corecte a fiecărui exercițiu.
Un exercițiu efectuat greșit sau necorespunzător poate face mai mult rău decât starea de repaus, în care nu depunem niciun efort de recuperare.
Doar un medic specialist poate interpreta corect o radiografie sau un IRM, iar o oglindă sau un videoclip de pe YouTube nu pot înlocui obiectivitatea terapeutului prezent în sală, lângă noi, care știe unde să se uite, pe ce zonă sau segment al corpului nostru să-și concentreze privirea la efectuarea fiecărui exercițiu de gimnastică medicală.
Doar sub supravegherea și la recomandarea unui medic specialist poate fi combinat corect tratamentul medicamentos, repausul la pat și tratamentul fizical-kinetic complex – care combină electroterapia cu proceduri de gimnastică medicală și masaj terapeutic.
Tratamentul medicamentos antiinflamator și antialgic (împotriva durerii) trebuie prescris cu prudență, selectiv, mai ales în cazul prezenței unor reacții alergice la anumite medicamente sau al unor afecțiuni precum ulcerul gastric sau gastrita.
Mulți tineri profesioniști activi, ocupați – corporatiști sau nu – se informează singuri de pe Internet în privința medicației și conduitei terapeutice, dar tocmai ei sunt predispuși, datorită sedentarismului, alimentației nesănătoase și stresului, la o serie de boli precum dispepsia, afecțiunile gastrice și colonul iritabil. De aceea, prescrierea și dozarea medicamentelor pentru tratamentul afecțiunilor inflamatorii trebuie făcute doar la recomandarea medicului.
Un alt aspect important de subliniat este faptul că mersul la sală nu reprezintă, în fapt, un program de recuperare medicală pentru afecțiunile asociate aparatului neuro-musculo-artro-kinetic.
Ridicarea de greutăți și efortul fizic intens și de durată, nedozat corespunzător, sub supravegherea unui instructor sau antrenor care nu este kinetoterapeut specializat și care forțează pacientul să depună un efort ce îi depășește capacitatea fac mai mult rău și pot agrava o hernie de disc sau o altă afecțiune cronică a coloanei.
Nu poți trata la fel efortul sportiv depus de un tânăr sănătos cu gimnastica medicală recomandată unui pacient de 40 de ani cu o serie de afecțiuni cronice, cu un istoric medical pe care nu îl cunoști sau nu îl înțelegi.
Pentru pacientul care dorește să își recupereze mobilitatea și funcționalitatea trebuie să rămâi în apropierea zonei sale de confort, să nu depășești imediat și brusc limita acceptată de corpul său, să crești treptat și dozat, sub supraveghere, numărul de repetări, doar după o pregătire și încălzire corespunzătoare a musculaturii și articulațiilor. Masajul terapeutic și procedurile de fizioterapie (electroterapie) ajută pacienții să intre în sală mai bine pregătiți pentru exercițiile de gimnastică medicală.
