Sunt unele boli perfide. Cu debut brusc, cauze necunoscute și consecințe înspăimântătoare pe termen scurt.
Viața te poate lua prin surprindere prin provocările neașteptate pe care ți le așterne în cale. Importantă este însă motivația, determinarea, perseverența cu care răspunzi acestor provocări.
Noris Popa era un tânăr activ și obișnuit aflat în clasa a VIII-a. Mergea la școală, juca fotbal cu prietenii, se simțea bine.
Într-o dimineață, pe nepusă masă, s-a trezit și și-a dat seama că nu își mai simțea și mișca picioarele. Ambele picioare. Nu avusese înainte niciun semn de boală.
Evident, în mod firesc, la început s-a speriat. Și el, și părinții lui. Au ajuns la urgențe și investigații, de la un spital la altul și de la un medic la altul, în căutarea unei explicații și unui diagnostic cert.
Au aflat greu cauza problemei sale bruște de sănătate. Pe parcurs, unii au găsit de cuviință să îi spună că simulează, alții că nu își va reveni și poate nu va mai merge niciodată. Inedit mod de încurajare pentru un adolescent.
În final, a fost diagnosticat cu parapareză spastică datorată unei mielite transverse. O boală inflamatorie autoimună. A primit tratament medicamentos cu corticosteroizi și a făcut plasmafereză.
După două săptămâni, boala a intrat în remisiune, inflamația de la coloană s-a redus, dar avea nevoie ca de aer de recuperare medicală pentru a-și recăpăta mobilitatea, forța și rezistența musculară în picioare. Tatăl său îl cunoștea pe doctorul Gogulescu și astfel a ajuns la Socrates Clinic. Iată ce ne-a povestit Noris:
„Domnul doctor Gogulescu e un om tare bun. Îți vorbește frumos, cu grijă și te încurajează. Știe cum să vorbească cu un copil de 14 ani și să îl motiveze, nu te sperie și demobilizează, așa cum au încercat alții.
Alexandra și Robert sunt atenți cu mine, mă întreabă mereu dacă mă doare ceva, dacă am obosit de la kinetoterapie și dacă vreau cumva să iau o pauză ca să-mi refac forțele.
Atât medicul, cât și terapeuții sunt profesioniști desăvârșiți, care te motivează pentru a-ți face zilnic exercițiile la clinică și acasă.
Am început cu hidrokinetoterapie, în bazinul clinicii Socrates, unde mi-a fost mai ușor să-mi mișc picioarele, m-am bucurat de liftul care mă ajuta să cobor în bazin, apoi mi-am lucrat mușchii picioarelor la sala de kinetoterapie și am făcut masaj.
Cel mai mult m-am luptat cu mobilitatea piciorului drept, acolo unde s-a localizat focarul.
La început, nu mă puteam ridica singur din pat și nu mă puteam ține pe picioare. Trebuia să fiu ajutat și asistat la fiecare mișcare.
Acum, după nouă ședințe de recuperare, am putut să reduc semnificativ tratamentul cu corticosteroizi și mă pot susține pe ambele picioare.
Mobilitatea și forța musculară îmi sunt mult mai bune, iar exercițiile pe bicicletă, pe pat și la spalier mi-au întărit semnificativ mușchii și m-au ajutat să îmi reeduc mersul.
Sunt motivat să mă antrenez atât cât e nevoie pentru a-mi reveni cât mai repede, să joc din nou fotbal cu prietenii și să merg la școală. Împreună cu părinții – care mă însoțesc zilnic la tratament și sunt alături de mine – am decis să nu ne oprim din terapie până nu mă pun complet pe picioare.”
