Acest articol explică în detaliu ce este sindromul de intersecție, care sunt cauzele, simptomele și metodele de diagnostic, precum și opțiunile de tratament, atât nechirurgicale, cât și chirurgicale.
Sindromul de intersecție
Sindromul de intersecție este o afecțiune dureroasă a antebrațului și încheieturii mâinii. El poate afecta persoanele care fac acțiuni repetitive cu încheietura mâinii, cum ar fi halterofilii, schiorii în pantă și canoiștii. Munca grea cu grebla sau lopata poate declanșa, de asemenea, sindromul de intersecție.
Anatomia
Durerea provocată de sindromul de intersecție este, de obicei, simțită în partea distală a antebrațului, la aproximativ trei centimetri mai sus de încheietura mâinii. În acest punct, doi mușchi care se inseră la nivelul degetului mare trec peste (sau intersectează) alte două tendoane ale încheieturii mâinii. Cei doi mușchi care traversează peste tendoanele încheieturii mâinii controlează degetul mare. Ei sunt extensorul scurt al policelui și abductorul lung al policelui. Acești doi mușchi își au originea la nivelul oaselor antebrațului, trec peste cele două tendoane de la nivelul încheieturii mâinii și se inseră pe partea dorsală a degetului mare. Când acești mușchi lucrează, ei trag degetul mare în afară. Cei doi mușchi cu care intră în contact sunt: extensorii lung și scurt radial ai carpului.
Acțiunea acestor două tendoane musculare este de a trage încheietura pumnului înapoi, în extensie. Majoritatea tendoanelor din jurul încheieturii mâinii sunt acoperite cu un țesut subțire numit tenosinovial. Acest țesut este foarte alunecos. Acesta permite tendoanelor să alunece unul împotriva altuia și împotriva mușchilor din jur, grăsimii și pielii, cu foarte puțină frecare.
Cauze
Dacă folosiți prea mult tendoanele extensoare ale încheieturii mâinii, țesutul tenosinovial se poate inflama de la frecarea constantă împotriva mușchilor policelui. Când acest țesut devine iritat și inflamat, se umflă și se îngroașă. Dumneavoastră simțiți durere atunci când faceți mișcări la nivelul pumnului sau mâinii, deoarece tendoanele iritate și tumefiate se freacă de mușchi. Tendoanele extensoare ale încheieturii funcționează precum arcul folosit de către cântăreții la vioară, iar mușchii degetului mare sunt precum corzile viorii. Când încheietura mâinii se îndoaie în jos și în interior, tendoanele se freacă înainte și înapoi împotriva mușchilor degetului mare. Frecarea se agravează, la fel ca efectul de frecare a două bețe unul de celălalt. Acest lucru duce la iritații și inflamații ale țesutului sinovial care acoperă tendoanele extensoare ale încheieturii mâinii. Tendoanele extensoare sunt tensionate la orice activitate de flexie sau extensie a pumnului și astfel apare durerea. Aceste mișcări ale încheieturii mâinii sunt deosebit de frecvente la schiori, atunci când plantează bățul lor de schi adânc în zăpadă. Aceeași mișcare apare atunci când se trage o greblă pe un teren tare. Sporturile cu rachetă, haltere și canotaj pot stresa, de asemenea, tendoanele extensoare ale încheieturii mâinii.
Simptome
Frecarea pe tendoanele încheieturii mâinii provoacă dureri și umflare în țesutul sinovial care acoperă tendoanele. Frecarea împiedică acțiunea lină. Puteți auzi un sunet ascuțit și să simțiți un scârțâit atunci când tendoanele se freacă de mușchi. Această acțiune se numește crepitație. Este posibil să aveți umflături și roșeață la punctul de intersecție, practic pielea să fie roșie, caldă și să simțiți o durere pulsatilă. Durerea se poate răspândi în jos în degetul mare sau de-a lungul marginii antebrațului.
Diagnostic
Medicii pun, de obicei, diagnosticul de sindrom de intersecție în timpul unui examen clinic. De cele mai multe ori nu sunt necesare alte teste speciale. Principala provocare este a distinge sindromul de intersecție de tenosinovita lui Quervain. Tenosinovita lui Quervain este o condiție foarte asemănătoare cu sindromul de intersecție. Ambele sindroame implică inflamații ale tendoanelor de la încheietura mâinii. Cu toate acestea, durerea începe în locuri diferite. Sindromul de intersecție provoacă durere la punctul de intersecție, pe o rază de aproximativ trei centimetri în antebraț. Tenosinovita lui Quervain provoacă durere de-a lungul marginii încheieturii mâinii, mai aproape de palmă. Medicul va examina antebrațul și încheietura cu atenție, pentru a stabili exact locul de unde vine durerea.
Tratament nechirurgical
Este foarte important să opriți sau să modificați activitățile care cauzează simptomele. Faceți pauze frecvente atunci când faceți mișcări repetate cu mâinile și degetele mari. Evitați mișcările repetitive ale mâinilor, cum ar fi prizele cu greutăți, torsiunile sau răsucirea încheieturii. Păstrați încheietura mâinii într-o aliniere neutră.
Cu alte cuvinte, țineți încheietura într-o linie dreaptă cu mâna, fără a o îndoi în jos și în interior. Vi se poate recomanda o atelă specială pentru antebraț și degetul mare. Atela împiedică încheietura mâinii și articulațiile inferioare ale degetului mare să se miște. Odihnind tendoanele extensoare ale încheieturii mâinii și mușchii degetului mare, permiteți zonei afectate să înceapă vindecarea. Medicamentele antiinflamatorii pot ajuta la controlul inflamației și ușurează simptomele. Tratamentele cu gheață pot ajuta, de asemenea, la reducerea umflării și la calmarea durerii. În cazul în care aceste măsuri simple nu reușesc să controleze simptomele, medicul dumneavoastră vă poate sugera o injecție cu cortizon. Cortizonul este un medicament antiinflamator foarte eficient. Injecțiile cu cortizon vor controla, de obicei, inflamația din primele etape ale problemei. Cu toate acestea, efectele cortizonului sunt, în general, temporare și vă vor ajuta pe o perioadă de doar câteva săptămâni. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să lucrați cu un terapeut fizic. Principalul obiectiv al tratamentului este de a reduce sau elimina cauza iritației la nivelul tendoanelor degetului mare. Terapeutul poate verifica modul în care faceți sarcinile de la locul de muncă. Terapeutul vă poate oferi sugestii cu privire la pozițiile ideale pentru încheietura mâinii, exerciții utile și sfaturi despre cum puteți preveni problemele viitoare.
Dacă tratamentul nechirurgical este de succes, puteți vedea îmbunătățiri în patru – șase săptămâni. Este posibil să fie nevoie să purtați o atelă pentru degetul mare, pentru a controla simptomele. Încercați să faceți activități utilizând mâna sănătoasă și să mențineți alinierea încheieturii mâinii. Limitați activitățile care necesită mișcări repetate ale încheieturii și policelui.
Tratament chirurgical
Chirurgia este rareori necesară pentru a trata sindromul de intersecție. În cazuri extrem de dificile, un chirurg poate elimina o parte din țesutul sinovial îngroșat din jurul tendoanelor. Operațiunea se numește eliberare de tendon. Procedura de eliberare a tendonului se poate face cu anestezie generală, prin care sunteți adormit, sau locală, prin care se blochează nervii dintr-o anumită parte a corpului. Puteți primi un anestezic care amorțește brațul sau unul care amorțește doar încheietura mâinii. Este chiar posibil să se efectueze o intervenție chirurgicală prin simpla injectare de lidocaină în jurul zonei de incizie. Primul pas este de a face o mică incizie în locul în care cei doi mușchi trec peste cele două tendoane ale încheieturii mâinii. Chirurgul identifică tendoanele iritate și apoi separă și elimină țesutul sinovial inflamat de pe tendoane. Incizia pielii este apoi cusută, iar mâna dumneavoastră este înfășurată într-un pansament voluminos.
După operație
Este necesară o perioadă de reabilitare după o intervenție chirurgicală. Durerea și simptomele, în general, se îmbunătățesc după o intervenție chirurgicală, dar este posibil să aveți sensibilitate în zona de incizie pentru mai multe luni. La început, trebuie să vă odihniți câteva momente în timpul zilei și să sprijiniți brațul cu mâna ridicată deasupra nivelului inimii dumneavoastră. Ar trebui să mișcați ușor degetele și degetul mare din când în când în timpul zilei. Păstrați pansamentul pe mână până când reveniți la medic. Evitați să udați cusăturile. Cusăturile dumneavoastră vor fi eliminate la 10-14 zile de la intervenția chirurgicală. Va trebui, probabil, să participați la sesiunile de terapie fizică timp de șase până la opt săptămâni și trebuie să vă așteptați ca recuperarea integrală să dureze mai multe luni.
Veți începe prin a face mișcări ale mâinilor și exerciții de gamă de mișcare. Terapeuții folosesc, de asemenea, pachete de gheață, masaj și stretching pentru a vă ajuta cu gama de mișcare. Când firele se scot, puteți începe exerciții de tonifiere a mâinii și degetului mare. Terapeuții folosesc, de asemenea, o serie de întinderi ușoare, pentru a încuraja tendoanele încheieturii mâinii să alunece lin pe mușchii policelui. Când progresați, terapeutul vă va oferi exerciții pentru a ajuta la consolidarea și stabilizarea mușchilor și articulațiilor din încheietura mâinii și degetul mare. Alte exerciții sunt folosite pentru a îmbunătăți controlul motor fin și dexteritatea. Unele dintre exercițiile pe care le veți face sunt concepute pentru a folosi mâna în moduri similare cu sarcinile de la locul de muncă și activitățile sportive. Terapeutul vă va ajuta să găsiți modalități de a face sarcinile zilnice fără a pune prea mult accent pe degetul mare și încheietura mâinii. Înainte de finalul sesiunilor de terapie, terapeutul vă va învăța o serie de modalități prin care puteți evita problemele viitoare.
