Biancăi îi plăcea încă de mică să se joace de-a doctoriţa. Dar, când era vorba de alegerea carierei, la început visa totuşi să devină ghid turistic. Apoi a văzut o emisiune la TV care i-a schimbat viaţa. Era despre recuperarea medicală într-o bază de tratament balnear dintr-o staţiune românească renumită. I s-a părut interesant faptul că există o gamă întreagă de proceduri fiziokinetoterapeutice prin care poţi să îi faci bine omului aflat în suferinţă. Şi-a spus că e super, că asta ar vrea să facă şi ea. Pe urmă a avut o serie de confirmări, fie din faptul că se pricepea să le facă masaj părinţilor, fie datorită influenţei unui văr care a optat tot pentru kinetoterapie, dar la Bucureşti.
A urmat facultatea la specializarea de balneo-fiziokinetoterapie, pe care a absolvit-o în 2014 la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, continuată oarecum firesc cu un master în prevenţie şi recuperare de afecţiuni cardio-pulmonare.
Simte că meseria asta o ajută să comunice mai bine cu oamenii, să fie mai atentă la nevoile lor şi să se perfecţioneze. Citeşte multe cărţi de specialitate, dar după un timp a avut curajul să şi improvizeze, încercând să-şi contureze stilul şi tehnicile sale proprii de masaj terapeutic.
Pentru ea, cel mai important lucru este să întrebe mereu pacientul cât de mult suportă apăsarea pe contracturi pentru a nu depăşi nivelul de durere acceptat. În meseria aceasta, tehnica fără empatie nu aduce satisfacţie deplină pacienţilor.
A început cu aplicarea de curenţi în fizioterapie şi cu masaj, dar după un an, atunci când s-a simţit mai sigură pe ea şi mai pregătită, a intrat şi pe partea de gimnastică medicală. Pentru asta a observat pe parcursul timpului modul cum procedează colegii săi mai experimentaţi şi nu i-a fost ruşine să pună întrebări atunci când a simţit nevoia unor clarificări. În plus, s-a străduit să se înarmeze cu suficiente cunoştinţe despre patologii, muşchi, inserţii şi articulaţii.
„Sunt mândră acum, când vin la mine colegii mai noi din clinică şi mă întreabă una sau alta, la fel cum făceam şi eu acum unu-doi ani”, ne-a spune Bianca Nicoleta Tamaş.
Bianca este o fire liniştită, dar ambiţioasă, care nu se fereşte de muncă. Valorile pe care le apreciază cel mai mult sunt adevărul, dreptatea, sinceritatea şi hărnicia.
Aparatura performantă şi nouă de la Socrates Clinic îi face munca mai uşoară. „La clinica de stat unde mi-am făcut practica, aparatura veche nu avea cronometru încorporat, ceea ce ne obliga să măsurăm separat timpul alocat pentru fiecare pacient şi pentru fiecare procedură. În schimb, la Socrates avem o serie de aparate pe care nu le poţi găsi la alte clinici din regiune, ceea ce ne diferenţiază în ochii pacienţilor.”
Se simte bine la Socrates, domnul doctor Gogulescu încearcă să găsească soluţii de dezvoltare rezonabile la evoluţia continuă a clinicii. „Sunt încântată de faptul că e mai lejer de când s-a extins programul şi lucrăm în două ture. A mai scăzut presiunea pusă pe noi de volumul mare de pacienţi şi îmi place că astfel simt că nu le mai induc pacienţilor o parte din stresul meu care provenea din această presiune continuă a fluxului de solicitări.”
Biancăi i-ar plăcea să se specializeze pe gimnastica terapeutică Schroth adresată prevenirii şi tratării scoliozelor, adică deviaţiilor axiale ale coloanei. Statisticile arată că România este pe primele locuri în lume în ceea ce priveşte frecvenţa scoliozelor grave la copii.
„Îmi place mult kinetoterapia pentru că trebuie să ai răbdare şi să lucrezi mult timp împreună cu pacienţii pentru a obţine rezultatele dorite. Deviaţiile axiale ale coloanei trebuie corectate devreme, la vârste fragede, pentru că mai târziu generează atât dureri de spate neplăcute, cât şi probleme de decompensare ale articulaţiilor şoldului, piciorului sau genunchiului. Prin terapia Schroth aş putea preveni, încetini sau stopa o serie de procese degenerative ale coloanei până la maturitatea osoasă deplină a tânărului pacient.”
