Cristian Negru a fost victima unui accident de maşină în acest an, în luna februarie. Era doar un pasager fără vină, stătea în dreapta şoferului atunci când un impact frontal cu un alt autoturism i-a deturnat planurile minuţioase făcute pentru acea zi. Abia se întorsese în ţară după ce lucrase o vreme în Scoţia la o companie de rent a car, iar în ziua accidentului tocmai se pregătea să îşi înceapă prima zi de muncă la o fabrică de parchet, ca superviser. Era pe drum spre noul său loc de muncă.
Accidentul i-a afectat serios piciorul drept, lăsându-l cu tendoanele rupte şi cu o fractură dublă de tibie cu deplasare. A fost operat de urgenţă la Casa Austria din Timişoara şi s-a ales cu trei şuruburi în maleola tibială, o tijă metalică pe peroneu şi două luni de imobilizare la pat. Din spital i s-a făcut o recomandare prudentă ce s-a dovedit în final una nefericită. A fost sfătuit să înceapă recuperarea post-operatorie abia peste două luni şi jumătate, să aştepte mai întâi să poată călca şi să se poată sprijini pe piciorul afectat şi doar după aceea să se adreseze unui centru specializat de recuperare medicală.
La Socrates Clinic a ajuns printr-o recomandare a patronului firmei unde urma să se angajeze. Acesta îl cunoştea bine pe doctorul Armand Gogulescu, i-a spus că este un profesionist desăvârşit – la fel şi terapeuţii cu care s-a înconjurat la clinica sa.
Ajuns la consultaţie, Cristian a aflat de la doctorul Gogulescu că se puteau face diverse proceduri de recuperare chiar şi în postura de imobilizat pentru a nu amâna atât de mult începerea procesului de refacere a funcţionalităţii şi mobilităţii piciorului.
„Am ajuns la clinică sprijinit în două cârje, iar acum sunt aproape la fel ca înainte de accident. Am doar 31 de ani şi o viaţă întreagă de muncă înainte. De aceea, pentru mine conta mult calitatea recuperării. Îmi doream un rezultat cât mai bun, o recuperare cât mai completă şi rapidă. Pentru aceasta, eram dispus să plătesc preţul cuvenit, pe măsura valorii şi atenţiei ce îmi erau oferite şi să depun personal tot efortul necesar pentru a contribui la procedeul lung de recuperare.
Fusesem martor recent la un alt accident de maşină petrecut în Marea Britanie, în care a fost implicat un bun prieten, tot român, care a rămas imobilizat o lună la pat, având şi o fisură de coloană. Prietenul meu nu avea rude în străinătate, astfel încât eu am fost aparţinătorul care i-am stat alături în demersul său de recuperare. Deşi nu era asigurat medical şi era un străin, a fost tratat ireproşabil în spitalul de stat din Marea Britanie, la fel ca un milionar în lire sterline cu care împărţea acelaşi salon. A fost tratat gratuit cât a stat imobilizat la pat, primind servicii de 13.000 de lire. Astfel, am putut observa îndeaproape un demers de şedinţe de recuperare finalizate cu succes într-un spital din străinătate.
Aveam deci un bun termen de comparaţie. Pot spune cu mâna pe inimă că abordarea pacientului şi dotările clinicii Socrates sunt similare cu cele care m-au impresionat atunci când le-am văzut în Marea Britanie. Totul a fost la superlativ, de la prima impresie pe care mi-a lăsat-o clinica prin felul în care am fost primit, cât de atent s-au purtat cu mine la recepţie, până la organizarea bună a programărilor şi profesionalismul desăvârşit al medicului şi terapeuţilor. Se simte că prioritar este confortul pacientului şi toată lumea se străduieşte să facă eforturi şi să se organizeze pentru ca el să nu aştepte inutil.
Sfaturile medicului şi terapeuţilor au fost personalizate pe specificul situaţiei mele. Am simţit că s-au concentrat pe mine ca persoană pentru a mă ajuta să mă fac bine. Marius mi-a pus multe întrebări pentru a înţelege ce am păţit, prin ce am trecut şi ce simt acum din perspectiva durerii şi capacităţii de efort.
M-a ajutat mult ansamblul de proceduri de care am beneficiat, ce a inclus kinetoterapie la sală şi la bazin (hidrokinetoterapie) şi proceduri de electroterapie. Parcă însă m-au ajutat cel mai mult acele proceduri de gimnastică medicală unde am participat personal şi la care mi-am adus şi eu contribuţia prin efortul propriu depus.
La început, în primele şedinţe, a contat mult interesul kinetoterapeutului care a fost atent la felul în care executam exerciţiile recomandate şi care m-a corectat delicat când greşeam, atâta timp cât a fost nevoie, până ce am reţinut corect modul de realizare a fiecărui exerciţiu. Am făcut peste 30 de şedinţe, iar dozarea efortului şi numărului de repetări a fost potrivită pentru a nu mă forţa mai mult decât era cazul.
Am simţit o îmbunătăţire imediată, ce creştea exponenţial de la o zi la alta. Am bătut pronosticul iniţial al domnului doctor care m-a informat la consultaţia iniţială că voi fi din nou apt de muncă peste aproximativ trei luni. Am început recuperarea în 12 mai şi deja în iulie, după doar două luni de tratament intensiv, am putut să îmi caut din nou de lucru.
Acum lucrez în altă parte, ca director coordonator la o firmă de prestări servicii, unde sunt nevoit să conduc maşina 200 de kilometri zilnic şi timp de 2-3 ore pe zi trebuie să stau în picioare sau să mă deplasez pe jos prin diferite hale industriale. Fac faţă cu brio acestui efort susţinut, doar că încă mi se umflă piciorul rănit mai repede decât unui om complet sănătos. În limita timpului disponibil, îmi continui tratamentul la domiciliu.
Recomand clinica Socrates oricui aflat în situaţia mea sau care suferă din cauza durerii. Sunt mândru ca român că avem astfel de clinici private de recuperare şi în România, la standarde de calitate şi cu servicii complete similare cu cele oferite în Marea Britanie.
Îi sugerez domnului doctor să se gândească cu empatie la gradul de solicitare al terapeuţilor şi să completeze echipa cu încă un terapeut în perioadele de maximă solicitare din zi, atunci când toată lumea este foarte ocupată şi face faţă cu greu efortului depus. E greu pentru un kinetoterapeut să lucreze în paralel cu 10 pacienţi în perioadele de vârf din zi, dar pot spune că Marius s-a descurcat exemplar şi nu am simţit nici un moment că mă neglijează sau că nu ar avea timp pentru mine.”
