Viaţa fiecăruia ia câteodată o turnură neaşteptată aparent datorită unei simple întâmplări.
Ada Bubulici era studentă la Drept la Cluj în 2013 atunci când, aflată în vizită de sărbători la sora sa geamănă, studentă la Timişoara, s-a uitat într-o doară pe website-ul facultăţii de Medicină Generală din oraş. Atunci a remarcat existenţa aici a specializării de Balneofiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Şi-a dorit să poată locui împreună cu sora ei, de care se simte foarte apropiată şi să urmeze facultatea în Timişoara.
Şi-a adus instantaneu aminte cum se uita cu plăcere, de mică, la filmele a căror acţiune se petrecea în spitale de urgenţă din Occident şi cât de încântată era atunci când profesioniştii în recuperarea destinelor îi ajutau pe cei ce cădeau victime accidentelor să îşi revină după o traumă şi să meargă din nou pe picioarele lor. A fost o decizie de moment aceea de a renunţa la Drept şi a-şi schimba radical traiectoria profesională, o alegere care îi va marca toată viaţa.
„M-am ţinut serios de şcoală, m-am înscris apoi şi la masterul de Prevenţia şi recuperarea în afecţiunile cardiopulmonare.
La Socrates Clinic este primul meu loc de muncă. Am început să lucrez aici în 2017, după ce mi-am luat licenţa. Parcursesem la Socrates un scurt program de voluntariat atunci când eram în anul II de facultate, iar clinica şi terapeuţii săi mi-au lăsat o impresie bună. Arăta aşa cum îmi imaginam eu o clinică modernă, ca-n filme.
Îmi place să lucrez în domeniu deoarece sunt o fire sociabilă, veselă şi zâmbitoare şi ador să lucrez cu oamenii. Îi ascult cu plăcere atunci când îmi povestesc viaţa lor, le ofer un sfat sincer dacă mi-l cer şi îi simt cum se relaxează şi primesc mult mai bine tratamentul după ce se deschid în faţa mea.
Zâmbesc mult pentru că sunt optimistă şi relaxată, manifest deschidere şi încredere faţă de cei din jurul meu şi îmi doresc ca totul să fie bine, acţionând în această direcţie.
Mă descurc şi atunci când vine la terapie un copil deoarece pot intra uşor în mintea lor, sunt încă puţin copilăroasă, iar tratamentul pare pentru copii o joacă.
Tot ceea ce îmi doresc este să pot practica ceea ce învăţ şi să mă specializez pentru a putea să aplic diverse tehnici terapeutice care să ducă la un rezultat cât mai bun la finalul tratamentului. Mă simt şi eu bine atunci când pacienţii mei îmi spun că nu îi mai doare.
Aici e mereu de lucru, cazuistica e diversă şi chiar dacă nu sunt doar traume ca în spitalele de urgenţă din filmele copilăriei, sunt oameni adevăraţi, cu problemele lor adevărate, care apelează la ajutorul meu şi acest lucru mă face să mă simt cu adevărat împlinită într-o echipă în care m-am integrat uşor.
Între timp, am învăţat cum să aplic benzi kinesiologice şi cum să identific mai precis trigger point-urile pentru un masaj terapeutic şi de relaxare care să aducă rezultate. Cursurile de specializare mă fac să fiu mai sigură pe mine ca terapeut, mai precisă în intervenţiile mele profesionale.
Am practicat volei de performanţă întreaga copilărie şi, ca orice sportiv, ştiu să pun un bun început activităţilor care mă fac să fiu fericită, să mă simt bine împreună cu oamenii care mă înconjoară şi să fiu tenace în urmărirea scopurilor mele în viaţă.
Visez să am cândva şi eu propriul meu cabinet unde să fructific rezultatele muncii mele, dar pentru început mă bucur să am un loc de muncă stabil, sigur, plăcut şi unde rezultatele efortului meu sunt vizibile.”
