Tendinita calcică apare atunci când se formează depozite de calciu în tendoanele musculare ale umărului, în special în mușchiul supraspinos. Aceasta afecțiune poate provoca dureri intense și afectează în special persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. În acest articol vom explora cauzele, tipurile de tendinită calcică, simptomele și opțiunile de tratament.
Ce este tendinita calcică?
Tendinita calcică apare atunci când se formează depozite de calciu în tendoanele musculare ale umărului, în special în mușchiul supraspinos. Țesuturile din jurul depozitului se pot inflama, cauzând o durere puternică la nivelul umărului. Această afecțiune este destul de comună și apare de cele mai multe ori la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani.
Cauzele tendinitei calcice
Deși evoluția acestei entități patologice este bine studiată, cauzele sale rămân încă necunoscute. Este vorba de o modificare fibrocartilaginoasă dintr-un tendon încă viabil prin metaplazie condroidală. S-a propus ipoteza vasculară cu degenerarea fibrelor tendinoase care precede calcificarea pe baza existenței unei zone foarte slab vascularizate imediat proximal de inserția supraspinosului (“critical zone” a lui Codman).
Tipuri de tendinită calcică
Tendinita calcică apare în tendoanele coafei mușchilor rotatori. Depozitele de calciu se formează, de obicei, în tendonul mușchiului supraspinos.
Există două tipuri diferite de tendinită calcică la umăr: calcifiere degenerativă și calcifiere reactivă. Uzura/degenerarea care apare cu înaintarea în vârstă este principala cauză de calcifiere degenerativă. Pe măsură ce îmbătrânim, fluxul de sânge din tendoanele coafei rotatorii scade, iar acest lucru slăbește tendonul. Din cauza uzurii/suprasolicitării, fibrele tendoanelor încep să se destrame și se rup, iar depozitele de calciu se formează în tendoanele deteriorate, ca parte a procesului de vindecare.
Calcifierea reactivă
Calcifierea reactivă este diferită. Cauza exactă a apariției nu este clară. Nu pare a fi legată de degenerare, dar este mult mai probabil să provoace dureri de umăr mai intense decât calcifierea degenerativă. Medicii privesc calcifierea reactivă în trei etape. În etapa de pre-calcifiere, tendoanele se schimbă în moduri favorabile pentru formarea depozitelor de calciu. În etapa de calcificare, cristalele de calciu sunt depozitate în tendoane, iar apoi ele încep să dispară, organismul reabsorbând depozitele de calciu. În mod ironic, durerea poate apărea abia în acest stadiu. În etapa de post-calcificare, organismul vindecă tendonul, iar acesta este remodelat cu țesut nou. După ce acest proces are loc, durerea, de obicei, scade sau dispare complet.
Cauzele tendinitei calcice
Nu există un consens cu privire la cauzele tendinitei calcice. Uzura severă și rupturile, îmbătrânirea sau o combinație a celor două sunt implicate în calcifierea degenerativă. Unii cercetători consideră că depozitele de calciu se formează deoarece nu există suficient oxigen la țesuturile tendonului, iar alții susțin că presiunea asupra tendoanelor le poate deteriora, provocând formarea depozitelor de calciu. Calcifierea reactivă rămâne un mister și mai mare. Acest tip de problemă apare mai ales la pacienții tineri și, în multe cazuri, dispare de la sine.
Evoluția tendinopatiei calcifiante
Evoluția cronologică a tendinopatiei calcifiante cuprinde 3 faze diferite:
- Faza inițială, precalcificare: în care începe procesul de metaplazie, dar pacientul este asimptomatic.
- Faza de calcificare propriu-zisă: cu o subfază de formare a depozitelor calcice dure și calcaroase, o subfază staționară de lungime variabilă și subfază resorbtivă, care provoacă simptomatologia cu apariția durerilor prin reacția inflamatorie pe care o provoacă.
- Faza postcalcică: în care depozitele calcice au fost înlocuite de țesut granular și se reorganizează în structura colagenică normală a tendonului. Durerile dispar în această perioadă.
Simptomatologia
În timp ce calciul este depozitat, pacientul poate simți doar o durere moderată sau nici o durere. Dintr-un motiv necunoscut, tendinita calcică devine foarte dureroasă atunci când depozitele sunt reabsorbite sau o dată ce au generat o inflamație puternică la nivelul umărului. Durerea și rigiditatea pot duce la pierderea mobilității umărului. Ridicarea brațului poate deveni dureroasă. În cazurile severe, durerea poate interfera cu somnul.
Tratament
Tratamentul pentru tendinita calcică ține cont de faptul că evoluția naturală a bolii se îndreaptă aproape întotdeauna spre remisiune. De aceea, terapia conservatoare este de prima intenție pentru toți pacienții. Aceasta presupune terapie fizică și kinetică, medicație antiinflamatorie și injecții corticoide.
Tratamentul inițial va consta, probabil, în odihnă și medicamente antiinflamatorii. Medicul dumneavoastră vă poate sugera o injecție cu cortizon în cazul în care durerea rămâne severă, chiar și după ce ați încercat alte tratamente nechirurgicale. Cortizonul este un steroid foarte puternic, dar poate fi foarte eficient în relaxarea temporară a inflamației. Atunci când depozitele de calciu sunt reabsorbite, durerea poate fi deosebit de puternică. Medicul dumneavoastră poate sugera eliminarea depozitelor de calciu prin introducerea a două ace mari în zona afectată și clătirea cu ser fiziologic steril. Această procedură se numește lavaj. Uneori, lavajul sparge particulele de calciu, iar ele pot fi îndepărtate cu ajutorul acelor. Eliminarea depozitelor de calciu poate ajuta la accelerarea vindecării. Chiar și atunci când lavajul nu reușește să elimine depozitele de calciu, el poate reduce presiunea de pe tendon, ceea ce duce la o durere mai mică.
Terapia fizică
Medicul dumneavoastră vă va recomanda, probabil, un medic de recuperare care se va ocupa de programul de reabilitare. La început, terapia se concentrează pe ameliorarea durerii și inflamației. Tratamentele pot include căldură sau gheață, iar terapeuții pot aplica tratamente cu ultrasunete, care au arătat unele beneficii în reducerea dimensiunii depozitului de calciu, îmbunătățirea funcției brațului și reducerea durerii. Pentru a profita pe deplin de aceste beneficii, tratamentele cu ultrasunete trebuie să fie repetate de mai multe ori (de până la 24 de ori), într-o perioadă de șase săptămâni.
Terapia cu undă de șoc
Terapia cu undă de șoc este o formă nouă de tratament nechirurgical. Aceasta folosește o mașină pentru a genera impulsuri de unde de șoc în zona inflamată. Pacienții primesc, în general, tratamentul o dată pe săptămână, timp de trei săptămâni. Impulsurile sunt gândite pentru a ajuta la spargerea depozitelor de calciu, astfel încât organismul să le poată absorbi mai ușor. Studiile recente indică faptul că această formă de tratament poate ușura durerea și reduce dimensiunea depozitului.
Tratamentul chirurgical
În cazul în care durerea continuă și pacientul își pierde mobilitatea, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală. Există mai multe metode chirurgicale:
Rezectie artroscopică
Cele mai multe intervenții chirurgicale pentru tratarea tendinitei calcice a umărului sunt intervențiile artroscopice. Chirurgul folosește artroscopul pentru a localiza depozitele de calciu în tendonul coafei rotatorii. După ce depozitul este găsit, chirurgul folosește instrumente mici pentru a elimina depozitele de calciu și apoi spală zona. Cristalele de calciu libere trebuie eliminate, deoarece pot irita țesuturile înconjurătoare.
Rezectie deschisă
În cazuri rare, chirurgia deschisă este necesară. În chirurgia deschisă, chirurgul ajunge la depozitul de calciu prin tăierea mușchilor și altor țesuturi din jur. Tendonul este tăiat pentru a permite îndepărtarea depozitelor de calciu. Chirurgul elimină cristalele de calciu și apoi închide operația.
Reabilitarea după intervenția chirurgicală
Reabilitarea după o intervenție chirurgicală la umăr poate fi un proces lent. Probabil va trebui să participați la sesiuni de terapie timp de șase-opt săptămâni și trebuie să vă așteptați la o recuperare completă în aproximativ trei-patru luni. Este foarte important să puneți umărul în mișcare cât mai curând posibil, dar acest lucru trebuie echilibrat cu necesitatea de a proteja țesuturile în curs de vindecare. Chirurgul dumneavoastră vă va recomanda să purtați o fașă pentru a sprijini și proteja umărul pentru câteva zile după intervenția chirurgicală.
Tratamentele cu gheață și stimulare electrică pot fi utilizate în timpul primelor ședințe de terapie pentru a ajuta la controlul durerii și inflamației. Fiziokinetoterapeutul poate utiliza, de asemenea, masaje și alte tipuri de tratamente pentru a ușura spasmele musculare și durerile.
Recuperare post-chirurgicală
Terapia poate progresa rapid după o simplă rezecție artroscopică. Este necesar să evitați activitățile prea intense, dar terapia va avansa mai rapid. Terapia va fi mai lentă după o intervenție chirurgicală deschisă. Terapeutul va aștepta de obicei două-trei săptămâni înainte de a începe exercițiile de mobilitate. Exercițiile pasive încep imediat, urmate de exerciții active după patru-sase săptămâni.
