Domnul Valentin Vălean este șofer profesionist. Conduce autocare în viața de zi cu zi. În plus, este curios să experimenteze conducerea oricărui vehicul pe roți. Așa a ajuns să aibă, însă, un nedorit accident de motocicletă în urma căruia a rămas cu o fractură urâtă de platou tibial la piciorul drept – care a trebuit operată.
Operația de tibie l-a lăsat cu material de osteosinteză în genunchi: o tijă, o placă metalică de 25 de centimetri și cinci șuruburi cu care va trebui să trăiască în următorii doi ani. Ceea ce nu e prea plăcut.
„În general, sunt un om care nu se dă ușor bătut”, și-a început povestea domnul Vălean. „De data această însă a fost un moment când m-am temut cu adevărat că nu mă mai vindec niciodată. Că nu voi mai fi același om.
Într-o noapte, după operație, mă chinuiam să ajung la toaletă și soția m-a auzit strigând. A fost momentul meu de pesimism maxim, de prăbușire a încrederii în mine. Poate pentru că vârsta este acum alta decât în alte situații neplăcute prin care am trecut. Am împlinit totuși 63 de ani. Poate pentru că e o situație mai dificilă decât altele, deoarece mi-am spart rotula în trei locuri.
Cum s-a întâmplat nenorocirea? Am condus la viața mea orice, dar am dat de o motocicletă pe care nu am putut să o stăpânesc. Nu știam că pot avea surprize de la faptul că prindeam greșit accelerația cu mâna și nu o controlam bine. Accelerația a rămas blocată la maximum, motocicleta a ajuns într-un copac, a frânat brusc, iar corpul meu a zburat în față de pe șezut și s-a izbit brutal de trunchiul acestuia.
Oricare ar fi explicația, realitatea cu care mă confruntam era că piciorul meu drept nu mai avea nici forță, nici rezistență. Nu mă mai puteam baza pe el. Totul îmi era infinit mai greu de făcut. Tot ce până atunci părea atât de simplu, natural și firesc.
Ajunsesem să mă doară rău și umerii deoarece toată greutatea corpului meu masiv atârna în cârje și pe umeri. Mă mai deplasam în scaunul cu rotile prin curte, dar durerea era de nesuportat, începând de la șold și până la talpa piciorului.
Am decis că e momentul să mă apuc serios de recuperare. Zis și făcut. Am sunat la mai multe clinici și cabinete de fizioterapie întrebând cine lucrează cu Casa de Sănătate. Voiam un preț mai bun și un cost suportabil. Majoritatea celor ce aveau contract cu Casa de Sănătate îmi cereau să am multă răbdare și să parchez pe o listă de așteptare. Dar, având în vedere durerea cu care mă confruntam, răbdarea mea nu era la cote maxime în acel moment.
Cei de la Socrates Clinic m-au înțeles. Au înțeles că era un caz urgent și mi-au făcut loc imediat, spunându-mi: de mâine puteți veni la noi. Dr. Armand Gogulescu m-a văzut și mi-a spus că se așteaptă să vadă deja într-o săptămână modificări în bine la felul în care merg. Ușor-ușor, cârja o vom lăsa deoparte, mi-a spus el.
Eu eram neîncrezător, dar totuși mi-a dat din nou multă speranță. Trebuia doar să fiu sârguincios, să am suficientă ambiție și motivație, să vreau cu adevărat să mă recuperez. Ceea ce voiam, din tot sufletul.
Am stabilit împreună și câteva obiective de etapă: creșterea flexibilității și mobilității, tonifierea musculaturii, extensia completă și flexia îmbunătățită la genunchiul operat. Trebuia să exersez din nou mersul corect fără sprijin în cârje și să reînvăț să urc și să cobor scările.
Cu aceste obiective în minte, i-am cunoscut apoi pe Bianca și pe Thomas – cu care am făcut electroterapie, masaj, utrasunete, electrostimulare musculară și exerciții de kineto pentru mobilizare, tonifiere și corectarea mersului. Cu ajutorul mingilor de antrenament mi-am tonifiat musculatura, iar burețeii m-au ajutat să simulez urcatul și coborâtul scărilor.
După 16 zile, fiind deja în cursul celui de-al doilea pachet consecutiv de tratament, simt că sunt un alt om. Îmi revin la normal. Pot merge din nou fără cârje, de care mă mai folosesc doar pe distanțe lungi, atunci când simt că îmi obosește piciorul. Forța musculară în piciorul operat este aproape de normal, ca înainte. Pot urca și coborî scările. Și mă pregătesc din nou să revin la muncă și în mijlocul oamenilor, așa cum îmi place mie.
La Socrates Clinic am găsit un colectiv tânăr și ambițios în obiectivele urmărite pentru pacienți. Au mereu o vorbă bună la ei pentru tine. Te încurajează și te însoțesc pe parcurs, cu bun-simț și multă răbdare, mai multă decât uneori ai chiar tu. Sunt dedicați profesiei lor.
În plus, în sala de tratament e curățenie și răcoare, o temperatură potrivită pentru a putea depune efort. Ambianța creată te ajută să exersezi constant și disciplinat. Am numai lucruri de bine de spus despre ei. De aceea, am și luat al doilea pachet de tratament. Și voi veni aici constant până ce, peste doi ani, sper că mă voi opera din nou cu succes și voi scoate placa metalică deranjantă din genunchi.”
